Problema unui astfel de proiect este aceea de a şti dacă autorităţile care verifică un astfel de certificat "pot avea încredere" în sursa documentului, a subliniat Marten Kaevats, consilier al guvernului estonian pe probleme tehnologice, potrivit medicalexpress.com.
"Soluţia ar trebui să funcţioneze atât în Eritreea, cât şi în Singapore", a precizat el.
Estonia dispune deja de propriul sistem de dosare de sănătate în format electronic, care conţin informaţii despre vaccinuri, însă majoritatea ţărilor lumii nu au astfel de registre şi deocamdată nu există o metodologie de recunoaştere reciprocă a acestui tip de documente naţionale.
"Card galben cu senzor"
Proiectul reprezintă una dintre numeroasele iniţiative vizând paşaportul vaccinal digital care au fost lansate la nivel mondial, dar care ridică, totuşi, o serie de întrebări urgente în legătură cu respectarea vieţii private şi a drepturilor omului.
OMS a dat la rândul său dovadă de prudenţă şi nu recomandă pentru moment paşapoartele de vaccinare pentru călătorii, întrucât nu le consideră o garanţie suficientă ce asigură protecţie împotriva transmiterii noului coronavirus.
Un acord încheiat între OMS şi Estonia constă în dezvoltarea unui "card galben cu senzor" - o versiune digitală a unui sistem deja existent de documente tipărite ce asigură dovada vaccinării împotriva febrei galbene.
Potrivit lui Marten Kaevats, care este şi consilier al OMS în chestiuni digitale legate de sănătate, este "imposibilă" crearea unui sistem de identificare digitală la nivel mondial în lunile imediat următoare, iar o combinaţie între certificatele tipărite şi cele electronice pare mult mai probabilă.
Eforturile se concentrează pe elaborarea unor principii globale în vederea dezvoltării "unei soluţii comune unice, pentru a verifica existenţa prestatorilor de servicii medicale" care eliberează astfel de certificate.
Protecția datelor şi drepturile omului
Estonia, o ţară cu 1,3 milioane de locuitori, a devenit cunoscută drept un veritabil pionier al tehnologiei la nivel internaţional, estonienii contribuind deja la proiecte digitale importante, precum Skype, votul electronic şi roboţii din transporturi.
Guardtime, o companie estoniană care lucrează în domeniul certificatelor digitale COVID-19, colaborează deja cu Islanda, Ungaria şi Lituania, dar şi cu AstraZeneca, grupul farmaceutic care fabrică unul dintre vaccinurile aprobate împotriva noului coronavirus.
Potrivit lui Ain Aaviksoo, medic şi director al Guardtime, primele ţări vor începe să utilizeze paşapoarte digitale la nivel naţional "în săptămânile următoare".
El a respins îngrijorările referitoare la respectarea vieţii private, subliniind că Guardtime foloseşte tehnologia blockchain pentru a proteja datele private ale utilizatorilor.
Datele personale şi cele legate de sănătate rămân protejate în spaţiile lor de origine, iar sistemul furnizează doar "o dovadă criptografică a certificatului şi a procesului său de emitere şi, astfel, a autenticităţii vaccinului".
"Un pașaport virtual de vaccinare ridică întrebări esenţiale despre protecţia datelor şi a vieţii private"
Pentru a răspunde unor preocupări similare, proiectul comun OMS-Estonia se bazează pe principii conform cărora oamenii ar trebui să dispună de dreptul de a-şi suprima datele personale, iar grupurile tehnologice nu ar trebui să fie autorizate pentru a obţine profit de pe urma datelor pe care le gestionează.
Cu toate acestea, Ana Beduschi, profesoară de drept la Universitatea Exeter din Marea Britanie, consideră că iniţiativele de acest tip ridică în continuare "întrebări esenţiale despre protecţia datelor şi a vieţii private".
Astfel de certificate riscă să creeze "o nouă diferenţiere între oameni, în funcţie de starea lor de sănătate", a adăugat ea.
Conform Anei Beduschi, înainte de a implementa pe scară largă noul sistem, ar trebui mai întâi ca vaccinurile să devină disponibile peste tot în lume şi ar trebui găsite alternative pentru persoanele care nu pot fi vaccinate, cum este cazul femeilor însărcinate.
"Nu este suficient să dezvoltăm soluţii tehnice de verificare a stării de sănătate a oamenilor", a insistat aceeaşi profesoară, adăugând că "riscurile de implementare a unor astfel de tehnologii trebuie să fie anticipate şi reduse la minimum".
