În acest moment, în România sunt autorizate patru vaccinuri anti-COVID, care funcționează pe baza a două tehnologii de producție: vaccinuri bazate pe ARN mesager și vaccinuri bazate pe vectori virali non-replicativi.
Ce conțin vaccinurile
”În vaccinurile bazate pe ARN mesager (Pfizer și Moderna - n.r.) avem ARN mesager, care este practic o instrucțiune pe baza căreia celula învață să construiască o părticică a virusului. Părticica aceea nu ne îmbolnăvește, dar oferă elementele de recunoaștere pentru ca sistemul nostru imun să poată să dezvolte un răspuns împotriva virusului. Acest fragmențel de informație este ținut într-un lipid, într-o mică picătură de grăsime.
În afară de asta, găsim elementele care sunt în orice produs injectabil: sunt câteva săruri care au rolul de a menține stabilitatea produsului și cam atât.
Ce trebuie să spunem e că dacă ar fi să comparăm cu vaccinurile pe care le-am făcut noi în copilărie, aceste vaccinuri sunt mult, mult mai curate și mai bine definite. Compoziția lor chimică este mult mai clară decât a unui vaccin de generație veche, care era obținut prin „creșterea” microbului respectiv, după care inactivarea lui, a explicat Cătălin Țucureanu.
Celelalte vaccinuri anti-COVID folosite la noi în țară (AstraZeneca și Johnson) conțin, de fapt, un alt virus, care este un virus benign, un virus care nu ne îmbolnăvește și care nu se poate multiplica în corpul nostru, în care cercetătorii au introdus tot o informație genetică, pentru același fragment din virusul SARS-CoV-2 pentru care există informația și în vaccinurile ARN mesager. Aici este vorba de un virus, și nu de o particulă lipidică cum era la celelalte vaccinuri, care poate infecta celulele de la fața locului, de la locul injecției, intră în ele, dar nu se poate multiplica mai departe și doar le furnizează informația pentru ca ele să-și construiască părticica din virus față de care organismul nostru trebuie să dezvolte un răspuns. Este o tehnologie mult mai similară cu cele clasice, care sunt deja în uz, pe scară largă, de foarte mult timp.
Mulți se tem că vaccinurile conțin mercur. Nu este adevărat. Anumiți compuși cu mercur sunt folosiți drept conservanți în vaccinuri. În general, s-au folosit foarte mult în trecut, dar acum cam toate vaccinurile de pe piață, la nivel mondial, au eliminat conținutul de mercur, în principiu nu pentru că ar fi fost vorba despre o cantitate care să pună în pericol viața cuiva, ci pentru că deja oamenii începeau să se teamă din ce în ce mai mult de conținutul de mercur. Scopul principal al compușilor cu mercur în vaccinuri era de a preveni creșterea microbiană. Pe măsură ce tehnologiile de producție s-au îmbunătățit, vaccinurile au devenit din ce în ce mai „curate” și nu a mai fost nevoie să folosim conservanți pentru a le menține stabilitatea pe termen lung, a arătat cercetătorul de la „Cantacuzino”.
O teorie a conspirației larg răspândită spune că prin vaccin se introduc cipuri în corp pentru a fi controlați. Se poate implanta un cip prin vaccin? Un cip, pentru a putea fi util, ar trebui să aibă o dimensiune considerabilă, spune Cătălin Țucureanu.
Efectele secundare ale vaccinului
Mulți oameni care ezită să se imunizeze invocă teama de eventuale efecte secundare ale vaccinurilor pe termen lung: nu avem nimic acum, dar ce pățim peste vreo 5-10 ani? Unul dintre miturile cele mai exploatate de către antivacciniști este acela că vaccinurile n-ar fi fost studiate suficient și că nu le cunoaștem efectele pe termen lung.
Dacă e să ne uităm la cele două tehnologii de producere a vaccinurilor autorizate în România, ambele au zeci de ani de experiență în spate și ambele au mai fost în studii clinice. Deci, există persoane care au fost vaccinate cu foarte mult timp în urmă cu vaccinuri bazate pe aceste tehnologii, în cadrul studiilor clinice, spune Cătălin Țucureanu.
În plus, dacă e să ne uităm la toată istoria, cel puțin să luăm ultimii zeci de ani de dezvoltare, de utilizare a vaccinurilor, efectele adverse nu sunt observate decât pe o perioadă foarte apropiată de momentul vaccinării - să zicem primele câteva zile, cele mai frecvente efecte pe care le-am resimțit majoritatea dintre noi nu sunt complicate, până la câteva săptămâni. Organismele de reglementare, atunci când au analizat datele din studii, au solicitat ca persoanele care au fost vaccinate să fi fost monitorizate pe o perioadă de minimum două luni după vaccinare, pentru că atunci ne așteptăm să apară efectele adverse, și nu mai târziu. Ar fi foarte puțin probabil - așa cum reiese din toată istoria de utilizare a vaccinurilor - să identificăm ceva la o distanță mult mai mare de timp, dă asigurări Cătălin Țucureanu.
Mit: vaccinul este experimental, nu a fost studiat suficient
E foarte răspândită informația că un vaccin este dezvoltat în 7-10 ani și că în niciun caz nu aveau cum să se dezvolte în mai puțin de un an.
În niciun caz nu vorbim despre vaccinuri experimentale, sunt vaccinuri care au fost autorizate după ce au trecut prin absolut toate etapele necesare pentru un studiu clinic, arată Cătălin Țucureanu.
Trebuie să ținem cont de faptul că aceste vaccinuri au început să fie dezvoltate încă de la epidemia de SARS din 2003. În comunitatea de cercetare, dar și multe companii lucrau la deja vaccinul pentru SARS-CoV care a cauzat epidemia de atunci, așa că aveau punctul de plecare și pentru vaccinurile pentru virusul SARS-CoV-2.
Nimic nu a fost inventat acum, tehnologiile de producere a vaccinurilor erau, virusul era oarecum cunoscut prin ruda lui, se cunoștea cam ce țintă trebuie să aibă un vaccin pentru a putea genera un răspuns eficient împotriva virusului și în câteva zile de la publicarea secvenței (genetice - n.r.), la începutul anului 2020, toată lumea s-a apucat să producă vaccinul specific pentru acest virus, dar pornind de la informațiile pe care le aveau dinainte, a explicat cercetătorul.
Vorbind de studiile clinice, ele au implicat în acest caz zeci de mii de voluntari, peste magnitudinea normală a unui studiu clinic pentru un vaccin în condiții normale, tocmai pentru că datele trebuiau acumulate cât mai rapid și atunci au înrolat un număr foarte mare de oameni, a adăugat Cătălin Țucureanu, potrivit Digi24.
Vaccinurile la femeile însărcinate
Ideea - răspândită în spațiul public de anumite persoane și rămasă în mentalul colectiv ca fiind un adevăr - că vaccinul anti- COVID poate da infertilitate, diabet, cancere nu are niciun fundament științific. Nu există date care să ne arate asta.
Dacă vorbim de fertilitate, de exemplu, mai degrabă există date care să ne arate contrariul. La fel pentru vaccinarea în sarcină. Dacă la început era o zonă care se aborda cu mai multă precauție, pentru că nu fusese studiată specific vaccinarea în sarcină, acum avem studii pe sute de mii de persoane însărcinate, vaccinate, care arată că vaccinarea nu are absolut niciun efect negativ asupra evoluției sarcinii, asupra nou-născutului și așa mai departe, a precizat specialistul de la Institutul Cantacuzino.
În ce măsură o persoană vaccinată transmite virusul?
„Cred că mai degrabă a existat un exces de informație din toate direcțiile, inclusiv din partea curentului antivaccinist. Oricâtă educație ar avea oamenii, pentru educația științifică îți trebuie un anumit mod de gândire”, spune Cătălin Țucureanu.
De exemplu, percepția incertitudinii, faptul că la început nu cunoșteam anumite lucruri despre vaccinuri, nu cunoșteam dacă acestea limitează sau nu transmiterea, pentru că studiile clinice s-au efectuat pentru a afla dacă ele protejează împotriva bolii, nici măcar a infecției. Datele acestea au apărut ulterior, dar oamenii au rămas cu informația de atunci, că ne vaccinăm degeaba, pentru că oricum transmit. Nu! Datele ne arată că o persoană vaccinată are un risc mult mai mic de a se infecta și prin asta, un risc mult mai mic de a transmite, și dacă se infectează, elimină virusul mai rapid și din nou, are un risc mai mic de a transmite virusul mai departe.
Oamenii care deja spun un „nu” foarte clar vaccinării sunt mai greu de convins, ei au deja niște idei foarte puternic formate în legătură cu vaccinul și va fi mult mai dificil, dar cred că fiecare dintre noi trebuie să facem efortul de a convinge pe încă cineva pentru a putea fi protejați împreună de această boală, mai spune Cătălin Țucureanu.
De ce trebuie să mă vaccinez dacă pot să mă imunizez trecând prin boală?
Imunitatea se obține și trecând prin boală, dar trebuie în primul rând să ne gândim ce se poate întâmpla dacă trecem prin această boală. Boala este asociată cu niște efecte foarte severe, inclusiv cu efecte pe termen lung. Sunt multe efecte pe termen lung pe care nici nu le cunoaștem, pentru că nici boala nu circulă printre noi de atât mult timp.
Dacă obținem imunitate prin vaccinare, și nu prin trecerea prin boală, evităm toate efectele nedorite asociate cu boala.
Sigur că și trecerea prin boală ne protejează. Persoanele care au trecut prin boală au un risc destul de mic de a se reinfecta. La fel și persoanele care s-au vaccinat.
Ce e foarte important de spus este că persoanele care au trecut prin boală și se și vaccinează sunt foarte bine protejate de riscul de a se reinfecta.
Sunt niște date relativ noi din Statele Unite care arată că persoanele trecute prin boală și nevaccinate au un risc de cinci ori mai mare de a se reinfecta comparativ cu persoanele netrecute prin boală, dar vaccinate cu două doze de vaccin ARN mesager. Deci, într-adevăr, și trecerea prin boală ne protejează destul de bine, cel puțin pe o anumită perioadă de timp, de a ne infecta din nou, dar nu strică cu nimic și chiar aduce protecție suplimentară vaccinarea acestor persoane, a punctat Cătălin Țucureanu, cercetător la Institutul „Cantacuzino”.
