Antena 3 CNN Coronavirus Povestea impresionantă a asistentei bolnave de cancer care merge la muncă în plină pandemie COVID: "Asta mă ajută să mai trăiesc. Pacienţii au nevoie de mine"

Povestea impresionantă a asistentei bolnave de cancer care merge la muncă în plină pandemie COVID: "Asta mă ajută să mai trăiesc. Pacienţii au nevoie de mine"

Georgiana Adam
1 minut de citit Publicat la 12:57 03 Noi 2020 Modificat la 12:57 03 Noi 2020
Povestea impresionantă a asistentei bolnave de cancer care merge la muncă în plină pandemie COVID: "Asta mă ajută să mai trăiesc. Pacienţii au nevoie de mine"
Sursa foto: Hepta

Sub protecţia anonimatului, femeia a povestit că, deşi este bolnavă, având cancer în formă avansată, ea continuă să meargă la locul de muncă, să trateze oameni ajunşi pe patul de Reanimare, acesta motivul pentru care trăiește.

Asistenta: Eu ştiu unde mă aflu... Faptul că merg la spital mă ajută să mai trăiesc, pacienţii au nevoie de mine

"Pe mine nu mă poate păcăli nimeni. Medicii sunt sceptici. Eu am învăţat să citesc în priviri. Se uită lung la tine, cu compasiune, încearcă să te încurajeze, dar eu ştiu unde mă aflu. Eu am fost la muncă în pandemie, la ATI, şi voi merge şi acum. Faptul că merg la spital mă ajută să mai trăiesc. Pacienţii au nevoie de mine", a declarat asistenta, potrivit gandul.ro.

Salvatoarea pacienților a povestit că, deși colegii o sfătuiesc să își ia concediu medical, această preferă să-i ajute pe bolnavi. Femeia spune că "depresia o mai trage de perucă".

"Colegii şi medicii îmi spun să stau în concediu, dar eu le-am zis că acest concediu este pentru oamenii bolnavi, iar eu am o treabă de făcut. Am momente când depresia mă trage tare de păr. Mă rog, de perucă", a mai povestit femeia.

Asistenta: Depresia mă trage tare de perucă

Asistenta a mărturisit că-i este greu când îşi vede soţul şi băiatul plângând din cauza bolii care o macină.

"Ei îmi dau putere. Mă dor foarte tare picioarele fiindcă am avut un blocaj limfatic, au rămas durerile, dar trec peste cu exerciţii, cu masaj, cu activitate zilnică. Mai fac pauze când simt că plezneşte carnea pe picioare. Dar am o viaţă normală, aşa cum este ea. 

Abia aştept să mă duc la muncă în fiecare zi. Dacă pot fi utilă, cu ce-a mai rămas din mine, sunt cea mai fericită. Acum să văd cum tolerez acest medicament nou şi mă întorc, fiindcă pacienţii au nevoie de asistenţă medicală", a conchis asistenta pacientă.
 

×
x close