„Soarele negru” de Bogdan-Alexandru Stănescu: Cartea care îți oferă o călătorie prin labirintul istoriei și al literaturii

Câștigătoare a Galei Premiilor Literare Bookzone 2025 la categoria Cartea Anului 2024, „Soarele negru” de Bogdan-Alexandru Stănescu este o operă literară ambițioasă, un roman picaresc care navighează prin istorie, mitologie, politică și literatură, creând un univers dens, plin de personaje memorabile și intrigi elaborate. Autorul construiește un mozaic de povești interconectate, plasate în epoci diferite, dar unite de o temă comună: căutarea identității și a adevărului, fie el istoric, personal sau metafizic.

O poveste desprinsă din întunecimile istoriei

Romanul este centrat pe destinul unui personaj care traversează o biografie multigenerațională, unind fire narative din Bucureștiul anilor ’70, Sulina anilor ’90 și chiar orașul britanic Norwich. Acest protagonist este un colecționar de povești macabre, un om fascinat de criminali în serie și de misterele istoriei, care încearcă să reconstituie imaginea tatălui său dispărut. Această obsesie devine motorul care împinge narațiunea prin diferite straturi temporale și spațiale.

Printre personajele sale se regăsește un psihiatru malefic, racolat de KGB, aflat într-o căutare nebunească a automatonului uman, care sfârșește pierzându-se în propriile halucinații. Întâlnim, de asemenea, un nazist gay, membru al Societății Thule, care vânează artefacte oculte cu puteri mistice menite să susțină un al Treilea Reich reînviat. Pe lângă aceștia, o croitoreasă a Casei de Modă Diana, bântuită de propriii demoni, și un Păpușar rus care colecționează trofee ce devin obiecte de venerație completează galeria de personaje.

Un roman cu o structură narativă complexă

Stănescu construiește Soarele negru ca pe un roman-labirint, unde fiecare poveste pare să se lege invizibil de celelalte, asemenea unor rădăcini care se întretaie sub pământ. Narațiunea curge asemenea unui fluviu care se ramifică în deltă, având puncte de plecare diferite, dar convergând spre același mister central.

Romanul se prezintă ca un puzzle literar în care fragmente de istorie, mituri, teorii conspiraționiste și momente de realism brutal se îmbină pentru a construi un tablou complex și captivant.

O radiografie a obsesiei pentru trecut

Una dintre temele esențiale ale acestei carti fictiune este obsesia pentru trecut și felul într-un care el modelează identități individuale și colective. Fiecare personaj din cartea soarele negru pare să fie prins într-o căutare perpetuă a unui adevăr pierdut, fie că este vorba despre o istorie secretă, un artefact ocult sau o legătură de familie destrămată. Această căutare se transformă într-un fir roșu al romanului, legând toate poveștile într-o rețea literară complexă.

Stilul literar este hipnotizant!

Bogdan-Alexandru Stănescu demonstrează în acest roman un stil literar rafinat, cu fraze elaborate, dense și poetice. Descrierile sale sunt vii, uneori aproape cinematografice, iar construcția personajelor trădează o atenție meticuloasă la detalii.

Influențele literare se simt puternic, de la literatura germană până la proza istorică și cea de factură ocultistă. Referințele la W.G. Sebald, menționat chiar ca personaj, subliniază caracterul literar-reflexiv al cărții, dar și dimensiunea sa intertextuală, care oferă cititorului nenumărate piste de interpretare.

Soarele negru nu este doar un roman istoric, un thriller ocult sau o ficțiune experimentală. Este toate acestea la un loc și ceva mai mult: o meditație asupra memoriei, asupra destinului individual prins în hățurile marilor evenimente istorice și asupra felului în care literatura poate reconstitui, în mod fragmentar, ceea ce a fost pierdut.

Premiat ca și Cartea Anului 2024, romanul lui Bogdan-Alexandru Stănescu confirmă statutul său de autor de prim rang în literatura contemporană românească. O carte care merită citită nu doar pentru poveste, ci pentru experiența literară pe care o oferă.