Mirela, mama unui copil de clasa a IV-a, vede cu ochii ei cât de multe probleme are sistemul de învățământ care, teoretic, trebuie să-i educe în mod gratuit băiatul.
Copilul ei, Matei, își dă silința, iar ea are grijă să-și facă toate temele. Să aibă haine curate, să nu îi lipsească nimic și să poată să fie cu gândul numai la școală. Mirela vede multe probleme în școală. Așa că s-a dus la directoarea școlii să îi spună de ele și să încerce să le rezolve. Dar acolo s-a izbit de sistem. Un sistem încremenit în timp care nu pune niciodată interesele elevului în centul său și care nu conduce la performanță.
· Programa școlară e mult prea încărcată. Mirela s-a plâns directoarei, dar i s-a spus: „Nu ține de noi, ține de minister...”
· O bucată de tavan stă să pice și toaleta școlii e murdară, fără hârtie igenică. Răspunsul:„Nu ține de noi, clădirea ține de primărie...”
· Matei a fost supus bullying-ului. L-a și bătut un coleg în curtea școlii, pentru că supraveghetorul nu își face treaba. Mirela s-a plâns conducerii școlii. I s-a spus: „Nu ține de noi, ne trebuie mai mulți oameni...”
· Un profesor nu-și face treaba bine și le vorbește urât copiilor. Mirela i-a spus directoarei. Răspunsul: „Nu ține de noi, ține de inspectorat. Dar atenție dacă faceți plângere, copilul dumneavoastră tot în clasa aceea rămâne cu același profesor căruia i-ați făcut plângerea...”
· Diriginta cere bani pentru fondul clasei, numit mai nou asociația părinților. Mirela nu a avut bani. Nu i-a mai spus directoarei nimic. N-avea rost.
Până la urmă, Mirela a renunțat și a recurs la meditații pentru copilul ei. Pe piață a găsit profesori buni. Dar a trebuit să mai plătească încă o dată din buzunarul ei. Mirela nu are un salariu mare, lucrează într-o firmă mică. Din salariul ei, statul îi ia taxe mari ca să plătească școala de stat, iar din ce-i rămâne trebuie să dea bani și pe meditații din cauza neajunsurilor școlii de stat. A făcut sacrificii pentru ca Matei, fiul ei, să beneficieze de o educație mai bună.
Pentru Mirela și milioanele de părinți ca ea, președinta USR Elena Lasconi, candidată la alegerile prezidențiale, vine cu o serie de propuneri.
„Fără o intervenție rapidă, învățământul românesc va produce în continuare analfabetism funcțional pe bandă rulantă. Vreau să avem un sistem de educație care funcționează pentru copii, nu copii care funcționează pentru sistemul de educație”, spune Elena Lasconi, președinta USR.
Eliminăm politicul din școală
Sistemul de educație din România funcționează precum înainte de 1989: pe hârtie se face multă educație. Copiii români au cel mai mare număr de ani de învățământ obligatoriu și cel mai mare număr de ore petrecut în școală din Uniunea Europeană. Gândirea comunistă că dacă se face școală multă, cumva devine și educație bună. Rezultatele, însă, sunt deplorabile. O dată la câțiva ani când mai apar testele internaționale standardizate PISA, ne mai dăm seama cât de în urmă este învățământul românesc. Apar știri câteva zile, după care se schimbă subiectul și sistemul rămâne același, pe principiul apa trece pietrele rămân.
Bani în sistem au intrat din ce în ce mai mulți. În fiecare an, alocările către învățământul de stat au fost tot mai mari. În 2023 au crescut cu încă 20%. Toate acestea pe fondul unui număr de elevi în continuă scădere. Ar fi trebuit să constatăm o creștere a calității educației. În schimb nu vedem asta nicăieri, iar rata analfabetismului funcțional nu a făcut decât să crească ducând România la un nivel record. Astăzi, rata analfabetismului funcțional afectează între 40 și 50% dintre elevii de gimnaziu.
Revoluția pe care o propune Elena Lasconi este desființarea inspectoratelor școlare (sau direcțiile județene de învățământ cum le-a redenumit clasa politică în noile Legi ale Educației) pentru a lăsa deciziile la consiliile de administrație ale școlilor și acordarea dreptului părinților de a alege școala de stat sau privată unde învață copiii lor, cu o finanțare care să-i urmeze oriunde s-ar duce.
Școlile de stat vor fi conduse de consiliile de administrație ce vor fi compuse din o treime profesori, o treime părinți, o treime reprezentanți ai autorităților locale. Aceste consilii de administrație vor putea decide bugete, investiții, suplimentări de salarii pentru performanță, curiculă și toate deciziile relevante pentru școală.
„Inspectoratele sunt o sursă de politizare și de corupție pentru sistemul de învățământ. Noile legi ale Educației le-au schimbat doar numele acum, în direcții județene. Pe fond, sistemul rămâne la fel. Eu îmi doresc un sistem în care profesorii și părinții să fie direct implicațiile în deciziile care afectează copiii”, spune Elena Lasconi.
„Inspectoratele școlare nu sunt doar inutile, sunt chiar nocive. Inspecția școlară este doar un exercițiu absurd în care profesorii, inspectorii și chiar și copiii sunt puși să joace o piesă de teatru menită doar să bifeze câteva condiții birocratice ca statul să poată clama că oferă educație de calitate. Adevărul se vede în testele PISA și în ratele-record de analfabetism funcțional. Nu birocrații numiți politic, ci profesorii, împreună cu părinții și elevii, vor avea cel mai greu cuvânt de spus în Educație. Și vom elimina politicul de acolo”, afirmă răspicat Lasconi.
Pe lângă asta este nevoie și de simplificarea procedurilor pentru deschiderea de noi creșe, grădinițe și școli. Părinți precum Mirela ar trebui să aibă multe școli din care să aleagă. Să fie concurență între școli pentru a oferi cea mai bună educație.
Ce beneficii au elevii și părinții din acest nou sistem?
Primul și cel mai mare beneficiu al acestui sistem ar fi că școlile ar putea să-și angajeze personal și nu numai profesori, ci și psihologi, logopezi, tipul de specialiști care se găsesc doar în școlile din orașele mare și acolo destul de rar.
„Posibilitatea școlilor de a alege profesorii este un mare, mare avantaj pentru copii și părinți, pentru că majoritatea materiilor studiate de elevi ar trebui decise la nivel de școală. Asta înseamnă că elevii și părinții pot alege acele discipline care îi interesează și stimulează pe copii în mod direct și să angajeze profesori care se pricep să predea acele materii. Poate fi vorba de robotică, o limbă străină, educație juridică și financiară, educație pentru sănătate. Aceste materii sunt acum stabilite în funcție de ce profesori sunt în școală și ce știu să predea”, explică Elena Lasconi.
În programul prezidențial Elena Lasconi propune, de asemenea, crearea unui fond de stimulare a performanței la decizia școlii. Astfel, școlile vor putea acorda bonusuri pentru profesorii buni, după criterii stabilite în consiliile de administrație ale școlilor.
Un alt beneficiu pentru părinți, dacă ar reprezenta o treime din consiliul de administrație al școlilor, așa cum propune USR, ar fi că ar avea un cuvânt mai greu de spus în modul în care se organizează activitățile extra-curriculare ale copiilor. De exemplu, Săptămâna Altfel nu trebuie organizată în aceeași săptămână cu toate celelalte școli, astfel încât toți copiii să se îngrămădească în muzee. Părinții și profesorii pot decide în ce perioadă să aibă loc aceste activități și ce fel de activități să fie. Pot decide modul în care sunt cheltuite bugetele școlilor și vor putea prioritiza de o manieră obiectivă care sunt urgențele pentru o infrastructură educațională civilizată.
USR a alocat bani din PNRR pentru educație
O altă dovadă că inspectoratele școlare mai mult încurcă decât ajută este programul de reducere a abandonului școlar. Peste 2.000 de școli beneficiază acum de granturi din PNRR pentru a ține copiii la școală. Din păcate, se confruntă cu birocrație excesivă impusă de inspectoratele politizate. În loc să primească sprijin real, școlile trăiesc procese administrative complicate, iar Ministerul nu se concentrează pe nevoile reale ale elevilor.
„Nu lăsăm pe nimeni în urmă, am inițiat prin PNRR și vom continua prin lege națională cel mai amplu program național de reducere a abandonului școlar din istoria României. Vom extinde programele de tip „Școală după școală” și activitățile extra-curriculare, implicând părinții și comunitatea în procesul educațional. Vom asigura accesul facil la resurse educaționale și echipamente moderne, mai ales în mediul rural, ceea ce va contribui la reducerea decalajelor dintre școli”, declară Elena Lasconi.
Dreptul de a alege în educație
Dreptul de a alege în educație înseamnă de fapt ca părinții să aibă dreptul să aleagă școala la care merg copiii lor, iar finanțarea de stat să-i urmeze la orice școală aleg ei. Pe lângă desființarea inspectoratelor și mutarea puterii la nivelul școlii, părinții au dreptul să aibă opțiuni și alternative pentru a găsi cea mai bună școală pentru copiii lor.
O dată ce o să avem dreptul de a alege, școlile vor avea și ele interesul să devină mai bune ca să nu își piardă elevii în favoarea altor școli. Și mai mult, astfel școlile devin responsabile în fața părinților și nu a politicienilor.
„Dacă eliminăm toate influențele politice asupra școlilor, inspectorate și primării, am avea școli mai bune lângă casă. Comunitatea ar putea să fie mult mai prezentă în viața școlii, dacă părinții ar reprezenta o treime din consiliul de administrație al fiecărei școli. Acum e bătaie pe funcțiile de conducere din școli pentru că directorii au vizibilitate în fața părinților și pot aduce voturi pentru primarii în funcție. Dar politică nu are ce căuta în școală”, declară Elena Lasconi, candidată la alegerile prezidențiale.
(MATERIAL SUSŢINUT DE USR)
