Avortul spontan. De ce pierdem sarcini în mod repetat

Avortul spontan, cunoscut și sub denumirea de „avort spontan natural”, se referă la pierderea spontană a unei sarcini în primele 12 săptămâni.

El se produce automat și este considerat o reacție naturală a corpului, atunci când embrionul care se dezvoltă în uter este perceput ca fiind neviabil.

Aceasta înseamnă că există niște probleme cromozomiale care îi împiedică dezvoltarea și supraviețuirea în uter fără sechele, iar corpul femeii elimină natural produsul de concepție.

Știința și medicina au găsit metode care grăbesc și ușurează procesul de eliminare și refacere fizică, însă după cum observăm, organismul are capacitatea înnăscută de a detecta și duce la bun sfârșit un proces început.

Întrebarea care rămâne este ce anume împiedică acel embrion să se dezvolte și, mai ales, de ce o femeie poate ajunge inexplicabil să piardă sarcină după sarcină?

Cauzele pierderilor spontane. Statistici tot mai îngrijorătoare la nivel mondial

Din păcate,rata avorturilor spontane a crescut considerabil în ultimii 50 de ani, iar din punct de vedere științific, nu există explicații clare ale acestui fenomen tot mai des întâlnit.

Din punct de vedere statistic, aproximativ 20 % dintre femei pierd cel puțin o sarcină, dar realitatea este și mai cruntă. Asta pentru că mărturiile pierderilor nu sunt doar în clinici, ci și în cabinetele psihologice, la sesiunile de terapii alternative, sau chiar ținute secret în amintirea dureroasă a unei băi pline de sânge, în timp ce mama își plânge singură amarul și suferă în tăcere, învinuindu-se pentru incapacitatea ei de a menține o sarcină..

Realitatea este că pierderile din primele săptămâni se ridică până la 70% ; 7 din 10 sarcini sunt eliminate printr-o menstruație mai abundentă ( așa numitele „sarcini menstruale”), fără ca femeia să știe.

Nu știe că a pierdut o sarcină, nu simte că a pierdut-o pe a doua, însă lunile trec, iar încheierea unui an de încercări continue de a avea un copil se soldează de multe ori trist, cu un diagnostic rece de infertilitate.

Cauzele recunoscute ale avorturilor spontane sunt mai mult „probabilități”, de aceea, nu se poate spune negru pe alb, că o cauză anume stă la baza eliminarii embrionului, ci doar că acea cauză poate contribui la acest sfârșit trist.

Totuși, printre explicațiile medicale se numără:

Anomalii genetice - atunci când se presupune că embrionul suferea de o anumită problemă/malformație

Probleme structurale ale uterului - condiții speciale ale uterului care pot împiedica dezvoltarea și creșterea unui embrion

Dezechilibre hormonale - tulburări endocrine care pot influența hormonal menținerea unei sarcini

Infecții și boli cronice - mai ales tratamentele asociate lor, pot crește riscul de eliminare a embrionului

Vârsta - depășirea vârstei de 35 de ani este considerată din oficiu un risc de avort spontan.

După cum observăm, avem de-a face cu probabilități, posibilități și riscuri, însă nu cauze concrete.

Doar că problema care rezultă este confuzia, ceea ce duce la imposibilitatea de a remedia cauza: atâta vreme cât nu detectăm cauzele și nu găsim DE CE-ul care explică pierderea, nu se va produce nici conștientizarea care să ne ofere și soluția.

În multe cazuri, unele femei sunt diagnosticate cu infertilitate din varii motive, crezând că ele nu pot concepe, când de fapt, ele au pierdut numeroase sarcini fără să știe.

Rămâne doar un gol imens, un regret încărcat de durere și o avalanșă de întrebări :

„ De ce eu?”, „De ce tocmai noi?”

Explicații de dincolo de cabinet

Ceea ce nu îți va spune aproape niciun medic alopat, este că o parte dintre motivele pentru care sarcina se întrerupe involuntar nu au legătură cu sarcina, ci cu alte evenimente din viața ta, multe dintre ele, total necunoscute, datând din primii tăi ani de viață sau chiar din propria ta viață intrauterină.

De cele mai multe ori, avorturile spontane se petrec ca urmare a trăirii unei emoții copleșitoare conștiente sau inconștiente. Această afirmație este susținută de peste 70 de ani de studii internaționale în domeniul medicinii, psihologiei și psihoterapiei pre și perinatale. Legătura dintre un diagnostic de infertilitate și emoțiile înmagazinate în corp, porneste din start de la premisa corectă că orice boală sau dezechilibru hormonal nu sunt cauza rădăcină, ci doar o urmare a unui conflict mental care s-a instalat în urma unei nemulțumiri, a unei traume sau amintiri dureroase.

Aceste trăiri cauzatoare de suferință, accentuează și scot cu această ocazie la suprafață, o problemă care te macină continuu și nebănuit din interior, pentru că trupul nu uită prin ce a trecut odată.

Fără să fii conștientă, din această cauză s-a format o piedică; un conflict care te blochează și nu îți permite să devii mamă atunci când îți dorești.  

O emoție blocată în subconștient este precum o verigă slăbită dintr-un lanț foarte puternic.

Oricât ar fi de prețios materialul din care e făcut, oricât de puternice ar fi legăturile între verigi, atâta vreme cât una dintre ele este slăbită, inevitabil ea va ceda, iar astfel întregul lanț extrem de bine pus la punct se va prăbuși la pământ fără putere.

De aceea analizele, suplimentele,controalele și exercițiile fizice sunt aproape inutile dacă în interiorul minții există blocaje sau amintiri dureroase legate de sarcină și maternitate.

Iată 3 dintre cele mai dese emoții care pot duce la pierderea unei sarcini

1. Neîncrederea în puterea și inteligența corpului

Se manifestă prin griji excesive legate de sarcină și apare mai ales la femeile care deja au trecut printr-o pierdere. Suplimentele, hormonii, controalele, ecografiile devin aproape o obsesie, venită pe fondul ideii că sarcina se susține doar din exterior. În realitate însă, nu este deloc așa. Toate acestea sunt binevenite și ele, în limitele firești, însă nu vor înlocui echilibrul emoțional și nici nu își vor face efectul pe un fond de anxietate. Corpul știe ce să facă pentru a menține sarcina sănătoasă și în parametri normali, atunci când în el nu există luptă sau conflict.

2. Foarte multă frică. De toate felurile

Frica unei noi pierderi, dacă deja s-a întâmplat o dată. Frica de a nu avea un copil cu probleme sau handicap (întreținută și de numeroasele analize ce trebuie făcute), frica de a nu naște prematur.

Frica de îngrășare, de a nu fi o mamă bună.

Frica de a nu fi părăsită de partener odată cu schimbarea corpului.

Frica de cei doi ani în care trebuie să îți schimbi stilul de viață cu care ai fost obișnuită.

Frica de durere, de naștere, de a nu putea alăpta.

Ultima din listă,  frica legată de naștere, rămâne stocată și activă în subconștientul nostru de pe vremea când noi, bebeluși fiind, am venit pe această lume și am absorbit toate emoțiile și trăirile mamei noastre.

În cele mai multe cazuri, viitoarele mame care simt oroare față de naștere, mai ales față de cea naturală, sunt de fapt traversate de amintirea dureroasă a propriului proces al venirii pe lume.

De aceea, pentru a putea cunoaște firescul sarcinii și nașterii și pentru a nu ajunge la mult temuta depresie postnatală, e necesar să vindecăm această frică de la rădăcină.

În programele de vindecare marca Ditta Depner, vorbesc pe larg despre aceste procese și îți spun de ce e atât de important, mai ales ca viitoare mamă, să te vindeci de cât mai multe forme de frică pentru a nu repeta experiența propriei nașteri la nașterea pruncului tău.

3. Tensiunile în cuplu

Aici intră inclusiv stările anxioase și apăsarea emoțională care apar, după ce încerci multă vreme să ai un copil, iar acesta nu vine.

În multe cazuri, la nivel conștient ne dorim să concepem împreună cu un partener, însă la nivel inconștient, ne-am dori ca el să fie mai dedicat și mai implicat în emoțiile noastre. Am vrea ca el să fie mai atent, să contribuie mai mult, să ne ofere siguranță.

După sesiunile de terapie, foarte multe femei care vor să conceapă un copil descoperă că ele, de fapt, nu se simt pregătite pentru asta și mai au încă mult de lucrat la relația lor.

Nu e greu de ghicit, dar acesta este un motiv pentru care un copil chiar poate întârzia să apară!

Toate experiențele legate de maternitate, indiferent dacă acum sunt percepute ca fiind dureroase, au un profund substrat emoțional, care trebuie dezlegat și înțeles pentru ca femeia să se bucure deplin de rolul ei de mamă.

Cunoscând aceste taine subconștiente, nu doar că îți vei răspunde la „De ce-urile” interminabile, dar vei începe să vezi de ce nu ai reușit să păstrezi sarcinile până acum sau de ce nu reușești să rămâi însărcinată.

Soluții sunt, iar o parte dintre ele le vei descoperi pe blogul dittadepner.ro, unde te aștept cu drag.