Partidul România Mare (PRM - fost şi Partidul Popular România Mare - PPRM) este un partid politic cu orientare naţionalistă, fost membru al fostului grupului europarlamentar Identitate, Tradiţie, Suveranitate, fondat în anul 1991 de către Corneliu Vadim Tudor, Eugen Barbu și profesorul universitar Mircea Muşat, cu generalii Ion Alexandru Munteanu, Theodor Paraschiv. Partidul şi-a început efectiv activitatea pe baza deciziei Tribunalului Municipiului Bucureşti nr. 14/1991 şi autorizaţiei de funcționare din 20 iunie 1991 înregistrată cu numărul 1/105.
PRM se autoplasează pe eşicherul politic ca o formaţiune creştin-democrată.
Prima Conducere a Comitetului Director al PRM a fost formatã din Corneliu Vadim Tudor – Preşedinte, Eugen Barbu – prim – vicepreşedinte, prof. univ. Dr. Mircea Muşat, col. Av. (r) Radu Teodoru şi gen. (r) Teodor Paraschiv – vicepreședinţi. Chiar din primele săptămâni de dupã înregistrarea legală, Partidul România Mare vi-a constituit filiale în toate judeţele, într-un număr mare de municipii, oraşe şi comune.
Statutul şi programul Partidului România Mare decurg din Doctrina Naţională, care devine Doctrina Partidului România Mare.
“Doctrina Naţională este baza teoretică şi ideologică a partidului, fiind expresia sintetică a existenţei multimilenare a românilor, avându-şi izvoarele atât în religia creştin ortodoxã în care s-a format poporul român cât şi în ideile de libertate, dreptate şi neatârnare ale marilor figuri ale neamului”. Substratul naţionalist al partidului se deduce din “caracteristicile esenţiale ale acțiunii politice a Partidului România Mare ce decurg din dragostea neţărmurită faţă de patria şi naţiunea Română” . Politica Partidului România Mare se vrea a fi de un “Naţionalism Luminat” teoretizat de dascălul naţional Nicolae Iorga.
La data de 31 iulie 1991 s-au înfiinţat Organizaţia de Femei România Mare şi Organizaţie de Tineret România Mare.
La 11 octombrie 1991, a avut loc prima Conferinţă Naţională a Partidului România Mare, la care s-au cristalizat obiectivele pragmatice politico – economice si sociale ale partidului, precum si structurile sale organizatorice.
În 2004, PRM a depus o cerere pentru a deveni membru al Partidului Popular European, care i-a fost însă refuzată. Membrii partidului se intitulează "adevărata opoziţie" considerându-se într-o "luptă continuă cu mafia şi cu corupţia", termeni folosiţi într-un sens foarte larg şi vag. Partidul mai afirmă şi faptul că, în plus, este singurul partid major care nu s-a aflat la guvernare deloc până în 2004.
Preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, şi senatorul (2000–2004) PRM Gheorghe Buzatu au fost distinşi în anul 2004, de către fostul preşedinte Ion Iliescu, cu ordinul Steaua României, pentru meritele culturale.
În perioada în care partidul avea titulatura PPRM preşedinte a fost Corneliu Ciontu. Partidul editează săptămânalul Revista România Mare şi ziarul Tricolorul.
PRM a obţinut la alegerile generale din 2004 11.5% din totalul voturilor exprimate. Candidatul PRM s-a clasat al treilea, cu 10.5% din totalul voturilor.
La alegerile din 2008, PRM nu a reuşit să obţină nici un mandat de parlamentar.
La alegerile europarlamentare din 2009, PRM a revenit pe scena politică, cu un procent de 8,65%.
Traseul european
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cei 5 euro-observatori ai PRM au devenit europarlamentari. Prin asocierea PRM cu o serie de partide extremiste sau radicale din Europa, s-a constituit grupul europarlamentar Identitate, Tradiție, Suveranitate considerat de către presa europeană și de către analiștii politici drept o grupare de extrema dreaptă. Grupul s-a dizolvat în toamna lui 2007 în urma retragerii PRM din acesta.
După alegerile europarlamentare parţiale din România ce s-au ținut chiar în acea perioadă, PRM nu a mai obţinut niciun mandat de parlamentar european, şi astfel grupul nu a mai avut ocazia să se reînfiinţeze.
La alegerile europarlamentare din 2009, PRM a obţinut 8,65% din voturi, câştigând astfel 3 mandate de europarlamentar, distribuite lui Corneliu Vadim Tudor, Gigi (George) Becali, şi Dan Claudiu Tănăsescu.
