În plus, există planuri de investiții masive în resurse regenerabile, însă acestea nu se mișcă deocamdată în ritmul dorit.
"În primul rând, este o aprofundare a pieței energetice europene. Pare ceva teoretic, dar în termeni practici, putem înlocui pe termen scurt gazul rusesc cu gaz natural lichefiat, dar capacitatea de a obține acest gaz lichefiat, indiferent de unde l-am cumpăra, este în Spania.
Dar nu există nici conexiune între Spania și Franța sau Europa Centrală sau de Est, deci realistic vorbind, neajunsurile în ceea ce privește înlocuirea gazului rusesc nu țin de obținerea de gaz lichefiat sau de alte surse de energie, ci ar putea fi infrastructura.
Deci, o structură mai bună, mai interconectată, o capacitate de stocare mai mare pentru situații de urgență și, în cazul în care, sincer, ajungem într-o fază critică și Rusia oprește complet furnizarea de gaz, dacă vom fi într-o situație de confruntare directă, avem nevoie de un regim, să știm ce industrii oprim pentru a putea să asigurăm furnizarea de energie către gospodării", a declarat la Be EU Christian Ehler, europarlamentar PPE, Germania.
