Europarlamentarul Roxana Mînzatu: Cetățeanul nu simte că UE face suficient pentru el, Europa are nevoie de echilibru pe plan global

Europarlamentarul Roxana Mînzatu, aleasă europarlamentar pe lista  Alianţei Electorale PSD PNL în urma scrutinului din 9 iunie 2024, a declarat în cadrul unui interviu pentru emisiunea Be EU, la Antena 3 CNN, că cetățeanul nu simte că UE face suficient pentru el și că Europa are nevoie de echilibru pe plan global. 

Roxana Mînzatu: Este primul mandat de europarlamentar, primul mandat, prima zi, primul vot.

Sabina Iosub: Și primele emoții, dar și primele gânduri presupun legate de ceea ce vreți să faceți în acest mandat. Pe ce vă veți concentra? Sunteți expert în zona de fonduri europene, ați activat foarte mult în România, în acea zonă. Așadar, mă aștept cumva să continuați munca. 

Roxana Mînzatu: Da, da, cam asta este busola mea profesională, fondurile europene, politica de coeziune, pe care se bazează, de altfel, toate cele peste 70 și ceva de miliarde de euro nete pe care România le-a primit, cu care s-a dezvoltat. Asta voi face. Mi-am dorit să fac asta la Bruxelles. Voi activa în comisia REGI, cea care se ocupă de politica de dezvoltare regională, de politica de coeziune. Îmi doresc să apăr această politică de coeziune. În România s-a vorbit mai puțin despre reforma acestei politici de coeziune, despre reforma de după 2027 a modului în care se vor aloca bani europeni. Eu am comunicat în campanie pe această temă. Acum devine mai fierbinte subiectul, pentru că evident că cu toții ne dăm seama că Europa are mai multe nevoi, nevoi de a investi în apărare, nevoi de a investi în tot ceea ce înseamnă gestionare a migrației, în sănătate ș.a.m.d. nevoi de a investi în competitivitatea Uniunii Europene. Dar ceea ce noi trebuie să înțelegem e că nu putem tăia fonduri de la coeziune, că nu putem tăia fonduri europene alocate până la urma țărilor care au nevoia cea mai mare de a se dezvolta pentru a finanța aceste priorități și că trebuie să găsim o soluție în care coeziunea să rămână principalul instrument de investiții al Uniunii Europene. De altfel, am și luat cuvântul la grupul S&D pe această temă și cred și sper că viitoarea Comisia Europeană, ca urmare și a votului de aici din Parlamentul European, va avea ca prioritate păstrarea politicii de coeziune ca alocare bugetară, ca mecanism descentralizat, de gestionare partajată între statul membru și Comisia Europeană. Tot ceea ce a fost bun și a dat bune rezultate în România trebuie păstrat și pentru asta voi lupta. 

Sabina Iosub: Politica de coeziune este un instrument, dacă vreți, care ajută foarte mult țări precum România și a fost creat exact în ideea de a reduce inechitățile dintre state. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, nu uitați că în ultimul an, cel puțin, s-a vorbit mult despre: hai să luăm banii care oricum nu sunt folosiți în politica de coeziune și să îi mutăm spre apărare sau spre alte proiecte. De aici pericolul. Pe de altă parte, e cumva și cu ghilimele, zic vina noastră. Niciodată n-am utilizat banii până la capăt. Poate de aici au apărut și discuțiile cum facem să fim mai buni și să aducem din banii aceștia cât mai mult acasă, pentru că ne folosesc.

Roxana Mînzatu: Discuția nu a pornit de aici. România, până la urmă a încheiat exercițiul sau încheie că este într-o dinamică exercițiu 2014-2020 cu peste 97% absorbție. Dar discuția este pe toată Comunitatea europeană legată de faptul că în timp ce unele state au avut o dinamică de creștere și într-adevăr PIB-ul României, PIB-ul statel nou aderate a crescut de la un 52% din media europeană la un 80% în medie. Vorbim în prezent, dar în regiunile sau în țările net contributoare există regiuni și zone aflate în această capcană a dezvoltării, pentru care dinamica de creștere nu a mai fost la fel de mare, o capcană a sărăciei. Sunt probleme pe care statele membre net-contributoare ar dori să le adreseze și prin politica de coeziune.

Evident, este o discuție și despre cât de eficient reușește până la urmă politica de coeziune să reducă aceste disparități de dezvoltare. Și vedem și în România că în interiorul regiunilor de dezvoltare avem poluri, bani unde se trăiește mult mai bine, unde serviciile la care populația are acces, job-urile, nivelul salarial sunt foarte bune și în aceeași regiune, zone rurale sau mic urbane, în care oportunitățile pentru tineri, în care serviciile medicale sunt mult, mult mai puțin prezente. Și la nivel european, discuția despre a reduce și acest decalaj între urban și rural, poate de a regândi și această manieră de a distribui banii europeni, pentru că se spune, iată, politica de coeziune n-ar fi reușit să facă această omogenizare pe de-a-ntregul. Poate, deci că sunt necesare îmbunătățiri la politica de coeziune, dar un lucru vreau să-l afirmăm foarte clar e: trebuie să rămână politică cu buget important, deci cel puțin la nivelul bugetului 72021-2027 și un management descentralizat. Repet, asta pentru că lumea nu înțelege. Se discută mult despre mecanismul de redresare și reziliență la Bruxelles și și în țară. E un mecanism care Comisia Europeană gestionează centralizat aceste fonduri și are până la urmă o listă de investiții de la statul membru pe care, dacă statul membru nu o îndeplinește la virgulă nu îi transmite tranșele de bani. Nu este un mecanism flexibil, nu este agil, nu ajută și încă nu s-a văzut că are un impact pozitiv. Discuțiile la Bruxelles sunt dacă să folosim acest mecanism și la coeziune.  Și eu spun nu, avem nevoie de un management ca până acum, descentralizat, în care dacă eu mi-am dorit să fac metrou în Sectorul 4, chiar dacă nu scria în programul meu de finanțare pe transport al României în 2019, eu, stat membru, am spus Comisiei, modific programul transport, introduc Primăria Sectorului 4 ca și solicitant eligibil, mut niște bani dintr-o parte în alta și astăzi am stația de metrou Tudor Arghezi. Este un exemplu pe care îl dau de flexibilitate.

Sabina Iosub: Flexibilitate este cuvântul și în opinia mea, pentru că în timp, ca în orice casă, îți dai seama că ai nevoie. Poate te gândeai inițial că vrei să renovez toată casa și apoi îți dai seama că mai bine, având în vedere că au crescut prețurile, renovezi doar o parte.

Roxana Mînzatu: E un exemplu se poate de simplu, absolut și e foarte important să înțelegem cum va arăta această politică de coeziune. Va continuă, va continua să ajute regiunile și țările mai puțin dezvoltate? Vor fi suficienți bani sau vom avea în continuare instrumente care să concureze politica de coeziune? Oricum ar fi, am spus-o și la grup la S&D, fără coeziune, adică fără încercare de a avea o Europă cu o singură viteză sau, mă rog, cu o viteză cât mai armonizată, noi nu putem avea siguranță și nici competitivitate. Pentru că Europa se macină din interior în secunda în care tu încetezi să investești în coeziune, solidaritatea cu regiunile care au mai mare nevoie. În momentul în care nu ai coeziune, nici competitivitatea n-o să poată să fie distribuită satisfăcător către toate statele membre. Și, din nou, proiectul politic din interior se va șubrezi.

Fără a avea investiții, prin acest filtru al coeziunii, adică al ajutorării regiunilor și țărilor care au cea mai mare nevoie, nu vom reuși să facem o Europă mai puternică. Și asta sper să și cred că e un mesaj pe care S&D îl dă destul de puternic. Și noi, românii, delegația PSD, suntem cu colegul nostru Victor Negrescu, o dăm foarte clar. Nu este doar despre România, este despre soliditatea, despre forța de coeziune interioară a Uniunii Europene. Ea este în primul rând politică și socială și deci depinde de modul în care aceste fonduri europene reușesc să genereze proiecte investiții, cum am dat exemplu metroului în timp real, adaptate nevoilor reale ale cetățenilor și nu neapărat printr-un mecanism așa rigid cum a fost PNRR. Mecanism bun, un mecanism care a venit într-un moment de criză, dar în care eu în 2024 trebuie să raportez la o listă de investiții gândită în 2020

Sabina Iosub: Și cu prețurile de și cu prețurile atunci care au crescut. Apropo, cum o să ducem la capăt acest PNRR?

Roxana Mînzatu: Este o provocare. Mai sunt 2 ani. Practic, în august 2026 este finish-line pentru acest mecanism. El va fi evaluat ca impact până la urmă, ca modalitate în care a reușit să crească reziliența economică a a economiilor. Cred că sunt părți bune care au fost care merită reținute. într-un fel, asocierea cu reformele, trebuie să recunoaștem, este un element pozitiv. Da, și nu sunt deloc împotriva ideii ca și în politica de coliziune în continuare să condiționăm anumite investiții de reformele care au legătură cu acel domeniu. Dar trebuie să ne dăm seama că mecanismul de redresare și reziliență are acest element de rigiditate, care cred eu că nu poate  să fie optim pentru vremurile pe care le trăim. Niște vremuri cu crize multiple, cu schimbări de la un an la altul, de la o lună la alta, pentru care nouă ne trebuie un mecanism mult, mult mai facil. Asta este clar.

Sabina Iosub: În ultima perioadă, cetățenii au amendat Uniunea Europeană în momente de criză pentru ei. Mă gândesc la situația fermierilor, de exemplu. Mă gândesc la reacțiile care au fost după criza energetică. Mă gândesc la tot ceea ce am văzut, supărările legate de Green Deal, de exemplu. Focusul, în opinia dumneavoastră, a noului Parlament pe ce ar trebui să fie? Având în vedere toate aceste reacții. Nu simte oare cetățeanul că face Uniunea Europeană suficient pentru el?

Roxana Mînzatu: Fără îndoială că mesajul s-a primit, sper că s-a primit. Nu simtă cetățeanul că Uniunea Europeană face suficient pentru el. Tinerii, mă uitam, au, să zicem, o mai mare încredere în Uniunea Europeană decât în guvernele statelor naționale. Dar tot nu este de ajuns. Se dispută. Și cetățenii au nevoie de sprijin pentru a-și acoperi costul vieții, costul cu locuirea, cu cumpărarea sau închirierea unei locuințe, costul alimentelor, costul utilităților. Cam aici s-a dus până la urmă discuția politică și orice am povesti noi aici, aici trebuie să generăm mai bine pentru cetățeni.

Cred că e necesar ca în continuare să investim. Competitivitatea trebuie să fie prioritară pentru Europa, pentru că în secunda în care vom avea industrii mai competitive, companii susținute, locuri de muncă bine plătite, create până la urmă, sprijin și ceea ce înseamnă puterea de cumpărare și nivelul de trai al cetățenilor europeni, deci competitivitate coroborată cu acest element de coeziune. Să ne asigurăm că nu ducem banii doar în câteva zone foarte dezvoltate și lăsăm să se deșertifice anumite teritorii din punct de vedere al job-urilor, al oportunităților economice, ci că avem o acoperire oarecum oarecum simetrică. Până la urmă, despre asta e vorba. Văd diferențe poate între așteptări. Și tinerii vorbesc foarte mult despre înverzire, despre a ne preocupa mai mult de mediu în tot ceea ce facem, ca investiții din bani europeni. În același timp, în zona agricolă vorbim și de siguranța alimentară. Siguranța alimentară înseamnă că aceste condiții de mediu pe care le impunem fermierilor să nu le afecteze până la urmă șansa de a produce și de a vinde alimentele respective și de a ne oferi nouă această siguranță alimentară în interiorul Uniunii Europene. E un echilibru pe care trebuie să îl facem, dar esențial mi se pare să asigurăm competitivitatea pe plan global al Uniunii Europene.  

Până la urmă, și industria noastră auto, în care lucrăm până la urmă, toate domeniile de activitate, în care avem locul de muncă sau de pe urma căruia ne desfășurăm activitatea, e foarte conectat la ce se întâmplă pe piețele globale. Dacă Europa, dacă industria europeană, dacă tot ceea ce înseamnă activitatea economică europeană scade ca cifră de afaceri începe să își reducă volumele de vânzări, cu toții avem de suferit, deci aici trebuie să înțelegem că trebuie să investim.