În 1992, guvernele naționale ale Uniunii Europene au decis, în unanimitate, să prevadă în tratatul Uniunii Europene sediile oficiale ale acestor instituții. Instituțiile Comunității Cărbunelui și Oțelului se aflau în Luxemburg.
Consiliul Europei se afla deja la Strasbourg și a pus la dispoziție hemiciclul său pentru reuniunile adunării comune ale CECO, care vrea să devină Parlamentul European.
Strasbourg a devenit, treptat, principalul loc de desfășurare a perioadelor de sesiune ale Parlamentului.
După înființarea Comunității Economice Europene în 1958, o mare parte a lucrărilor Comisiei Europene și ale Consiliului de Miniștri au început să se concentreze la Bruxelles. Așadar, Strasbourg a devenit sediul oficial și locul de desfășurare a majorității perioadelor de sesiune.
Comisiile parlamentare trebuie să se reunească la Bruxelles, iar Secretariatul General al Parlamentului, personalul său, a fost stabilit oficial la Luxemburg.
În 1997, acest întreg dispozitiv a fost inclus în tratatul privind Uniunea Europeană. Așadar, orice se dorește a se modifica trebuie modificat tratatul.
Ce economii se pot face având, să spunem, un singur sediu? Dintr-un studiu realizat de Parlamentul European în 2013, reiese că s-ar putea economisi 103 milioane de euro anual dacă toate activitățile Parlamentului European ar fi transferate de la Strasbourg la Bruxelles.
Am calculat la prețurile din 2014.
