Cei 751 de eurodeputaţi se vor pronunţa marţi prin vot cu privire la alegerea viitorului preşedinte al Parlamentului European, dar nici conservatorii, nici social-democraţii şi nici liberalii nu par să dispună în prezent de suficiente voturi pentru a-şi impune candidatul din primul tur, astfel că este posibil ca în final decizia în favoarea cui va înclina balanţa să revină euroscepticilor, al căror candidat este europarlamentarul român Laurenţiu Rebega, se arată într-un articol publicat de Le Monde.
Conform unei înţelegeri încheiate după scrutinul europarlamentar din 2014 între principalele două grupuri europarlamentare - grupul Partidului Popular European (PPE) şi grupul Alianţa Progresistă a Socialiştilor şi Democraţilor Europeni (S&D) - socialiştii ar trebui să cedeze popularilor preşedinţia Parlamentului European (PE) la jumătatea legislaturii, moment la care asistăm. Preşedintele încă în funcţie al PE, Martin Schulz, şi-a dat demisia, dar alegerea succesorului său s-a complicat, întrucât înţelegerea din 2014 nu mai este aplicată, grupul social-democrat estimând că ar fi anormal ca popularii să deţină conducerea tuturor celor trei principale instituţii ale UE.
Prin urmare, în lipsa unui acord prealabil între principalele grupuri politice - o situaţie neobişnuită în istoria PE - şi cum niciunul dintre aceste grupuri nu dispune de majoritatea absolută, alegerea riscă să fie arbitrată de extreme.
O primă indicaţie în acest sens a fost încercarea candidatului liberal Guy Verhofstadt de a se alia cu euroscepticii italieni din Mişcarea 5 Stele, iniţiativă pe care în final Verhofstadt a abandonat-o după apariţia unui val de critici împotriva acestui proiect 'contra naturii'.
Nici ceilalţi doi candidaţi ai principalelor grupuri politice, conservatorul Antonio Tajani şi socialistul Gianni Pittella, nu par capabili să obţină majoritatea absolută în primul tur. Amândoi sunt italieni şi politicieni vechi la Bruxelles şi Strasbourg, dar nu foarte cunoscuţi publicului larg şi puţin carismatici, inclusiv în tabăra lor politică. Intrarea lor în această cursă a venit oarecum în mod automat după ce Schulz şi-a anunţat demisia. 'Toată lumea aştepta un al treilea mandat pentru Schulz, nimeni nu avea un plan B', explică eurodeputatul conservator Alain Lamassoure.
Antonio Tajani are handicapul apropierii de fostul premier Silvio Berlusconi şi mulţi europarlamentari (mai ales Verzi) îi reproşează că pe vremea când era comisar european pentru industrie (între 2010 şi 2014) nu a făcut nimic împotriva practicii unor companii din sectorul auto de a instala soft-uri care falsifică testele de noxe la autoturisme.
Cât despre Gianni Pittella, el vrea să pună capăt pactului dintre conservatori şi social-democraţi al cărui artizan a fost Martin Schulz şi care a sufocat dezbaterea în hemiciclul de la Strasbourg. Însă este puţin probabil ca el să atragă voturi de la liberali, aceştia din urmă fiind încă partizanii unei mari coaliţii între stânga şi dreapta.
Pe de altă parte, conservatorii îi reproşează deja lui Pittella că face jocul euroscepticilor, care după retragerea lui Piernicola Pedicini (acesta intenţiona să candideze din partea grupului Europa Libertăţii şi a Democraţiei Directe - EFDD) au acum un singur candidat, românul Laurenţiu Rebega, din partea grupului Europa Naţiunilor şi Libertăţii (ENF) şi despre care Le Monde scrie că este un 'cvasi-necunoscut'.
Dar chiar dacă formaţiunile eurosceptice nu au şanse reale de a obţine postul de preşedinte al PE, cele aproape 100 de voturi ce rezultă din însumarea mandatelor acestor formaţiuni cu cele ale neafiliaţilor pot cântări decisiv în ecuaţia votului de marţi de la Strasbourg.
Aranjamentele între grupuri s-ar putea concretiza într-un rezultat într-un tur de scrutin ulterior. Deocamdată întrebarea este dacă Guy Verhofstadt se va retrage şi în favoarea cui ar face-o.
Totuşi, faptul că 'dezbaterea la Strasbourg este în sfârşit politizată este un lucru bun', apreciază eurodeputata socialistă Isabelle Thomas. În schimb, liberala Sylvie Goulard (candidată şi ea pentru scurt timp înainte ca Verhofstadt să o înlăture) este mai sceptică, temându-se că aceste alegeri riscă să fragilizeze instituţia. 'Aleşii nu sunt la înălţimea provocărilor momentului. Parlamentul (European) ar avea lucruri mai bune de făcut în plină criză europeană şi când Donald Trump se instalează la Casa Albă', apreciază Goulard.
