Capcanele rețelelor sociale. Cum ne protejăm de pericolele din lumea digitală: „Alfabetizarea e cheia”

Europarlamentarul Andi Cristea a vorbit, sâmbătă, la emisiunea Be EU cu Sabina Iosub, despre capcanele din spatele rețelelor sociale și despre ce putem face pentru a ne apăra de pericolele lumii digitale.

Pericolele rețelelor sociale

Andi Cristea, europarlamentar: Dacă noi am fi într-o încăpere și ne-am uita pe geam, am vedea același lucru. Însă dacă fiecare s-ar uita pe telefonul mobil, am vedea lucruri diferite. Lucrul ăsta trebuie înțeles la nivel conceptual, pentru că sunt două realități distincte. Este o realitate factuală, am spune noi, realitatea fizică și este o realitate socială construită cu informație, cu narațiune, cu povești. Și este foarte importantă, pentru ca acele povești și acele informații nu trebuie să fie corecte, nu trebuie să fie morale, nici măcar nu trebuie să fie reale pentru a avea consecințe reale în lumea în care noi trăim. Pentru că atunci când consumăm informație, atitudinile noastre, comportamentul nostru este influențat de o manieră inconștientă și în mare, ăsta este marele pericol atunci când vorbim despre rețele sociale largi.

Cum învățăm să filtrăm informațiile din online

Andi Cristea: Am fost raportor general al Consiliului Europei pentru Știință și Tehnologie și am gestionat un raport important cu privire la așa-numitul metavers timp de 2 ani de zile, în care am avut discuții cu toate marile companii de tehnologie, dar și apărători ai drepturilor omului sau ONG-uri, reprezentanți ai Consiliului Europei. Marele pericol este legat de faptul că fluxul informațiilor în societate s-a schimbat dramatic odată cu adventul internetului în ultimii 30 de ani. Ce vreau să spun este că în fiecare stat existau elite, exista establishment, existau instituții ale statului care aveau monopolul asupra acestui flux de informații și având monopolul asupra informațiilor, avea un monopol. Sună ciudat, dar e adevărat asupra influențării populației din statul respectiv.

Ce s-a întâmplat acum, față de realitatea ultimelor 30 de ani, este că acum acel control a dispărut, acel monopol a dispărut și există entități, există actori statali, există firme de marketing digital care reușesc să facă ce făceau instituțiile statelor în urmă cu 30 de ani. Influențează opinia publică și această influențare a opiniei publice este extrem de ăăinsiduoasă, pentru că nimeni, nici eu, nici dumneavoastră, nici cei care ne privesc nu ar accepta să li se spună că sunt influențați și ca acel comportament pe care îl au acele atitudini sau păreri, opinii pe care le manifestă în societate nu sunt de fapt ale lor în mod obiectiv, ci sunt rezultatul interacțiunii lor cu platforme sociale și cu povești și informație. Sună SF, sună greu de digerat, dar este o realitate pe care antropologii pe care neuro-cercetător i-o documentează și o dovedesc.

Cum ne apărăm de fake news

Andi Cristea: Este o asimetrie structurală între capacitatea umană de adaptare și viteza cu care aceste tehnologii se dezvoltă. Nu ne putem adapta decât la ceva ce s-a întâmplat deja, nu ne putem adapta la ceva ce urmează să se întâmple. Și suntem în această cheie. Încercăm să ne adaptăm continuu la ceva ce nu are, ceva ce nu încetinește. Deci aș fi mai degrabă pesimist, realist în a spune că nu vom putea să ținem pasul cu acest tsunami de informații și cu acest tsunami de consecințe ale tehnologiei. Și dacă ar fi să descriu într-o frază scurtă care sunt soluțiile din punctul meu de vedere la această problemă, care este cu adevărat esențială, ar fi alfabetizarea, digitală și media.

Însă marea problemă este că doi din trei europeni, doi din trei români, doi din trei francezi, doi din trei locuitori ai acestei lumi folosesc modele mentale pentru a înțelege ce se întâmplă în jurul lor și pentru a face sens de evoluțiile care se întâmplă în jurul lor, modele mentale care sunt specifice și care caracterizează elevi de clasa a 6-a și a 7-a. Altfel spus, doi din trei oameni au modelele mentale, ca să nu zic mintea, că sună prea ciudat și prea dur, poate corespunzătoare sau specifică unor copii de clasa a 6-a și a 7-a. Asta este întrebarea de 1.000.000 de puncte. Cum vom reuși noi să aducem aceste persoane de o manieră legitimă, de-o manieră organică, să folosească instrumente care să le permită să gestioneze informația și narațiunile, astfel încât să nu pice pradă manipulărilor.

Copiii pe TikTok: problema provocărilor periculoase de pe platformă

Andi Cristea: E o întrebare la care, dacă ați avea un răspuns, l-aș scrie pentru că eu am un copil acasă și nu sunt singurul care evident are un minor în întreținere, cum se spune.  Este o provocare pentru că generația mea, generația noastră, celor de vârsta mea, noi am fost modelați de instituții ale societății și ale statului, instituții statului precum școala, instituțiile societății precum familia și inclusiv biserica. Copiii noștri și tinerii din ziua de azi sunt modelați exclusiv, din păcate, de platforme. Dacă ei petrec 6 ore la școală, restul de 5-6 ore sau poate mai mult îl petrec imersați în această lume digitală, care de fapt este virtuală, pe platforme și interacționează cu povești, cu informație, care le modelează la propriu mintea. Răspunsul care e de efect și care nu place este limitarea timpului și controlul interacțiunii lor cu genul ăsta de platforme.

Este un lung și va fi un lung proces de încercare și eroare, pentru că nicio altă generație înainta noastră nu s-a confruntat cu genul ăsta de probleme și din perspectiva asta de o manieră plictisitoare, conceptuală, putem face un singur lucru: atunci când identificăm pericole și greșeli încercăm să le punem deoparte, iar lucrurile pozitive pe care tehnologia le aduce în societate, pentru că sunt foarte multe lucruri bune, încercăm să le replicăm, să le ducem mai departe, să le înmulțim, dacă este posibil.