Alegerile legislative din Olanda, unde extrema dreaptă antieuropeană este dată favorită în sondaje, vor reprezenta prima sfidare la adresa Uniunii Europene, într-un an în care scrutinele din Franţa şi Germania, alături de negocierea Brexitului, ameninţă să deraieze proiectul european.
Olanda, una dintre cele şase ţări fondatoare ale Uniunii Europene, a cărei economie va creşte cu circa 2% în 2017 şi unde rata şomajului va scădea până la 5,2% din populaţia activă, s-a transformat într-un potenţial agent destabilizator al UE. Şi nu atât pentru că liderul xenofob al Partidului Libertăţii, Geert Wilders, conduce în sondajele de opinie în ceea ce priveşte intenţiile de vot, dat fiind că-i va fi greu să formeze o coaliţie de guvernare, ci mai degrabă pentru că rezultatele alegerilor din 15 martie ar putea crea un efect de 'bulgăre de zăpadă' care să-i tragă după el pe alegătorii francezi, comentează EFE.
'Adevărata miză este Franţa, care este o ţară centrală' în construcţia europeană, a declarat pentru EFE Teresa Pullano, profesoară de studii europene la Universitatea din Basel (Elveţia). Un rezultat bun al extremei drepte populiste din Olanda i-ar sufla vânt în pupă candidatei de extremă dreapta Marine Le Pen, favorita clară a primului tur al scrutinului prezidenţial din Franţa, din 23 aprilie, dar care ar urma să fie învinsă în turul doi, din 7 mai, indiferent cine va fi contracandidatul ei.
Însă EFE notează că este greu să mai ai încredere în sondaje după ce institutele de acest tip nu au anticipat în 2016 victoria la referendumul din Marea Britanie a celor care doreau ca ţara lor să iasă din Uniunea Europeană şi nici, de cealaltă parte a Atlanticului, victoria republicanului Donald Trump în faţa democratei Hillary Clinton în alegerile prezidenţiale din SUA.
Cu doar o lună înaintea scrutinului din Olanda, directoarea Fondului Monetar Internaţional (FMI), Christine Lagarde, s-a declarat 'preocupată, la fel ca toată lumea, de rezultatul unora dintre aceste alegeri' programate pentru 2017 în Europa.
Raţionamentul lui Wilders, care este pe aceeaşi lungime de undă ca Marine Le Pen şi se prezintă drept salvatorul ţării sale în faţa ameninţării cu islamizarea, câştigă adepţi într-un context în care, potrivit unui raport recent al Centrului pentru antiterorism al Europol, jihadismul continuă să reprezinte o ameninţare latentă, Franţa fiind prima ţintă. Acestei doze de incertitudine i se adaugă eventuale încercări din partea Moscovei de a destabiliza procesele politice din UE, situaţie despre care a atras atenţia recent Parisul şi a determinat guvernul olandez să decidă să numere manual voturile la scrutinul legislativ, de teamă că un atac cibernetic ar putea afecta numărătoarea electronică a voturilor.
Cel de-al treilea scrutin decisiv pentru viitorul european va avea loc la 24 septembrie în Germania, când cancelarul Angela Merkel încearcă să obţină un nou mandat, după 12 ani la putere. Principalul rival al 'femeii puternice' a Europei este social-democratul Martin Schulz, european convins şi preşedinte al Parlamentului European între 2012-2017. Cu o jumătate de an înaintea alegerilor din Germania, Alternativa pentru Germania (AfD, dreapta populistă) nu depăşeşte 10% în intenţiile de vot, însă în momentul în care germanii se vor prezenta la urne este de aşteptat ca Bruxellesul să se afle în plin proces de negociere cu Londra pentru organizarea ieşirii Marii Britanii din UE, cu efecte încă dificil de anticipat.
Pe lângă provocările deja menţionate se adaugă presiunea imigraţiei la frontierele terestre şi la mările Uniunii Europene, care se aşteaptă să crească pe măsură ce vremea devine mai frumoasă, echilibrul delicat între guvern şi sistemul financiar italian sau dificultăţile pe care continuă să le traverseze economia elenă şi vocile care vorbesc din nou despre un Grexit în zona euro.
Această rubrică este realizată cu sprijinul unui grant acordat de Parlamentul European
