Petre Crăciun, autorul volumului ''Istoria și catalogul stilourilor românești'', a invitat publicul la o incursiune în istoria ''condeiului portăreț'', cum îi zicea Poenaru, cu scopul declarat de a menține viu interesul pentru caligrafie, pentru scrisul de mână și acest instrument de scris.
Stiloul este celebrat la nivel internațional încă din anul 2012, în prima zi de vineri a lunii noiembrie.
[GAL layout="3"]Fiul scriitorului Marin Preda, Alexandru, s-a alăturat inițiativei și a oferit publicului șansa de a vedea stiloul și manuscrise olografe care au aparținut tatălui său.
Au mai fost expuse instrumente de scris folosite de scriitorii Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Ioan Aurel Pop, Alex. Ștefănescu, Varujan Vosganian, Ion Cristoiu, Ștefan Mitroi, Răzvan Voncu, Horia Gârbea, Spiridon Vangheli.
Cine a fost Petrache Poenaru, inventatorul stiloului
Petrache Poenaru, inginer, pedagog şi inventator, s-a născut la 10 ianuarie 1799, în localitatea Beneşti, judeţul Vâlcea, conform lucrării "Membrii Academiei Române/1866-2003" (Editura Enciclopedică/ Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).
În timpul revoluţiei din 1821, a fost secretar al lui Tudor Vladimirescu şi om de legătură între acesta şi Gheorghe Lazăr. Aflat la Braşov, cu o misiune încredinţată de Tudor Vladimirescu, Petrache Poenaru a aflat de uciderea acestuia, fapt care l-a determinat să meargă la Sibiu. Cu ajutorul rudelor sale, în 1822 a ajuns la Viena, iar în 1824 a reuşit să obţină o bursă de patru ani pentru a se specializa în Franţa, la Şcoala Politehnică, în matematicile teoretice şi practice. Între timp, a devenit un bun cunoscător de limbă franceză şi latină, italiană şi germană.
La Paris a urmat începând din 1826, cursuri de inginerie, mineralogie şi geologie. A luat parte la realizarea unei hărţi generale a Franţei fapt care i-a adus un certificat despre munca depusă. Având foarte mult de scris şi pentru că purta mereu la el sticluţa cu cerneală, Petrache Poenaru a simţit că trebuie să facă ceva în privinţa aceasta. Astfel, a inventat un ''condei portăreţ, fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală'', precursorul stiloului de astăzi, pentru care, în mai 1827, i-a fost acordat un brevet.