Doar o mică parte din această cantitate este refolosită - în principal ca îngrășământ pentru sol -, marea majoritate fiind incinerată sau ajungând la groapa de gunoi. Acolo, la fel ca și alți compuși organici, zațul de cafea se descompune și eliberează metan, un gaz cu efect de seră de 25 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon în captarea căldurii.
Acum, cercetătorii spun că zațul de cafea ar putea fi folosit ca ingredient în beton și chiar l-ar putea face mai rezistent, potrivit unui studiu recent.
"Ne-am gândit la această idee la o ceașcă de cafea. Am prăjit cafeaua măcinată uzată în absența oxigenului și am obținut ceva numit biochar. Atunci când l-am adăugat în beton ca înlocuitor al nisipului, acesta a oferit o creștere de 30% a rezistenței materialului", spune Rajeev Roychand, cercetător la Facultatea de Inginerie de la Universitatea RMIT din Melbourne, Australia, care a condus studiul, potrivit CNN.
Betonul este fabricat din patru ingrediente de bază: apă, pietriș, nisip și ciment. Este cel mai utilizat material de construcție din lume, iar noi folosim 30 de miliarde de tone pe an, de trei ori mai mult decât acum 40 de ani.
Roychand și echipa sa au înlocuit parțial nisipul cu biochar - un material asemănător cărbunelui de lemn - derivat din deșeuri de cafea; au obținut cel mai bun rezultat atunci când au înlocuit 15% din nisip și au copt zațul la 350 de grade Celsius. Betonul rezultat a fost cu 30% mai puternic decât betonul obișnuit prin rezistența la compresiune - capacitatea materialului de a rezista la o sarcină.
În cazul betonului obișnuit, apa, al doilea ingredient ca volum, este absorbită de ciment în timp, reducând cantitatea de umiditate care se află încă în interiorul betonului, spune Roychand. Acest efect de uscare, cunoscut sub numele de desecare, provoacă contracții și fisuri la microscală, slăbind betonul.
”Biochar-ul” din deșeuri de cafea poate reduce acest proces natural. Când biocharul este amestecat cu betonul, spune Roychand, particulele sale acționează ca niște mici rezervoare de apă, distribuite în tot betonul. Pe măsură ce betonul se întărește și începe să se întărească, biocharul eliberează încet apa, rehidratând practic materialul din jur și reducând impactul contracției și al fisurilor.