O cititoare The Guardian cere sfatul Marielliei, experta in relații de familie a publicației: „Sunt împreună cu iubitul meu de trei ani, avem un copil împreună și încercăm să mai facem unul. El a fost căsătorit înainte, iar divorțul a fost unul scârbos care a durat ani de zile și s-a terminat abia la un an după nașterea copilului nostru. Vreau enorm de mult să mă căsătoresc cu el, dar el nu iși mai dorește să facă acest pas. El spune că o căsnicie este ceva extrem de important și trebuie să respect prin ce a trecut. Cu toate acestea știu că lipsa unei căsnicii nu înseamnă ca ne-am iubi mai puțin.
Nu pot să explic rațional de ce imi doresc atât de tare să mă căsătoresc, dar știu că este tot ce vreau: o rochie albă, să fiu o soție bună și o mamă excepțională. Sunt geloasă că i-a oferit această experiență altei feme și nu mie, mama copilului lui, dar totuși îl iubesc enorm. Voi putea vreodată să fiu fericită fără să mă căsătoresc?”
Mariella spune că o căsnicie nu va fi niciodată o garanție pentru o viață fericită. Există cupluri care au o relație de o viață fară să semneze un act și căsnicii care se destramă în moduri foarte urâte. Până la urmă, căsătoria înseamnă doar o declarație publică a iubirii iar pentru unele persoane asta contează mai mult decât ar trebui. Dacă partenerul a trecut deja prin această experiență, care s-a terminat prost, este de înțeles de ce nu ar dori să o mai facă încă o dată. Cu toate acestea el ar trebui să înțeleagă că nu căsnicia i-a destrămat relația anterioară, ci incompatibilitățiile cu fosta parteneră și în niciun caz nu ar trebui să spună că o căsnicie este ceva extrem de important. Un copil poate fi clasificat astfel și nu un act iar dacă el este de altă părere, trebuie să își pună prioritățiile în ordine.
Conform Mariellei, dorința femeii de a fi căsătorită este la fel de irațională precum dorința lui de a nu fi iar ea trebuie să înceteze să se mai compare cu fosta soție. Specialista îi spune femeii ca dacă vreodată se simte neimportantă, sau simte o lipsă de angajament din partea iubitului, tot ce trebuie să facă este să se uite la fața copilului pe care cei doi îl au împreună.
Într-un final, Mariella este de părere că problema celor doi pare a fi sincronizarea. Dacă cei doi sunt împreună doar de trei ani, timp în care au trecut prin divorțul bărbatului și o sarcină înseamnă că le-a rămas foarte puțin timp de petrecut împreună ca și cuplu. Momentan, cel mai bun lucru este să își facă timp unul pentru celălalt.
Sursă: The Guardian