Medicul a subliniat că maladiile cardiace nu sunt transmise neapărat genetic, nu le moștenim de la mama sau de la tata, ci e vorba mai degrabă de o amprenta a trecutului care ne influenţează precum o traumă. Soluția este acceptarea şi transmutarea acestor emoţii negative.
”Moștenim epigenetic, emoțional”
”Un pacient cardiac are o suferință emoțională în primul rând, are undeva un conflict, o lipsă de iubire, o traumă în copilărie, în adolescență sau chiar înainte de copilărie. Ce înseamnă înainte de copilărie? Încă din burtica mamei. Dacă mama a fost stresată, agitată, dacă nu a avut iubire, susținere din partea partenerului de viață, acel stres, acel cortizol crescut în corpul mamei, acea adrenalină îi transmite embrionului faptul că afară e pericol. Și acel embrion se formează ”în gardă”, cu hormonii de stres crescuți. Apoi, în familie, acea stare se perpetuează. Acel mediu în care se dezvoltă acel copil îi crește niște de hormoni de stres și ajunge la o anumită vârstă și spune ”da, am boală cardiacă că moștenesc de la mama sau de la tata, moștenesc genetic”.
Nu moștenim genetic, moștenim epigenetic, emoțional. Prin gene poate s-a transmis o predispoziție, dar, de fapt, s-a transmis comportamentul, modul de a aborda viața. Dacă i-ai văzut pe cei mari că urlă unii la alții, nu mai spun dacă sunt și violențe fizice, normal că și tu, preluând acele programe, vei face aceleași boli, dacă nu schimbi gândirea. Genele le primim prin ADN, nu avem atât de multe pe cât s-a crezut, avem cam 20.000, dar numărul de proteine se ridică la 140.000” a spus dr. Cezar.
Genele omului, precum clapele unui pian. De noi depinde ce melodie cântăm
Medicul cardiolog a mai explicat: ”Când s-a dezvoltat proiectul genomului uman, inițial s-a crezut că ar trebui să fie 140.000 de gene, dar ulterior s-a ajuns la concluzia că sunt doar 20.000. Și a venit întrebarea: cum se întâmplă asta? Prin expresia acelor gene în moduri diferite, ca și cum am avea un pian cu clape, acele clape sunt genele, dar modul în care în care cântăm noi la acel instrument poate crea o infinitate de melodii. Deci asta e viața omului, cum cântăm la acel pian, cum ne activăm sau ne dezactivăm acele gene”.
Ce poți face dacă moștenești o traumă
Dr. Cezar răspunde: ”Să înțelegi de ce. Dacă ai înțeles că ești aici și a fost necesară acea suferință, atunci nu mai suferi, suferința este dată de neacceptare, de respingerea realității. Suferința vine din respingerea a ceea ce s-a întâmplat, dar ceea ce s-a întâmplat s-a întâmplat în trecut, acum 1 minut, acum 10 minute sau acum 10 ani. Cu cât rămânem mai mult în trecut, în regrete, în tragedii, cu atât în prezent ne producem substanțele de stres”.
”Altceva se poate face: să-ți dai seama că prezentul există acum și că acum se produc hormonii de stres sau în acest moment se pot produce hormonii de fericire: oxitocină - iubirea, serotonina - sensul social” a mai spus medicul.
”Datoria fiecărui om e să aprindă lumina către el şi către ceilalţi, cumva să ne ridicăm nivelul de spiritualitate şi de conştiinţă”, a concluzionat Dr. Cezar.