Violonistul Ştefan Tajti, recunoscut pentru muzica simfonică pe care o aduce de pe scenă direct în mijlocul publicului, pe stradă, susţine că, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în străinătate, unde artiştii îşi pot etala talentul în locuri publice, artiştii români sunt descurajaţi să cânte, să picteze sau să facă pantomime, fiind amendaţi pe motiv că ar apela la mila publică, potrivit Agerpres.
Ştefan Tajti cântă în Cetatea Medievală din Sighişoara, acolo unde autorităţile locale aleg nu doar să nu-i amendeze, ci chiar le permit artiştilor să cânte pe stradă, în baza unui aviz de ocupare a domeniului public.
„Muzica pe care le-o aduc aici, în stradă, îi linişteşte”
"Am început să cânt aici, în Cetatea din Sighişoara unde oamenii m-au îndrăgit şi astfel am devenit cumva parte din peisaj, în special vara. Trecătorii sunt mai mult decât încântaţi, îi văd că zâmbesc, chiar dacă se apropie oarecum timid. Primesc foarte multe feedback-uri pozitive, asta înseamnă că sunt încântaţi de ceea ce aud, de faptul că le-am schimbat vibe-ul, că le-am schimbat starea şi că se simt mult mai bine.
Muzica pe care le-o aduc aici, în stradă, îi linişteşte. Eu cânt muzică clasică, nu merg pe muzica de divertisment, fiindcă e plină lumea de muzică de divertisment. Aşa că repertoriul meu este clasic şi am constatat că aceasta e o plajă foarte îngustă, fiindcă artişii care interpretează muzica clasică ies rar pe stradă. Eu cred că umplu în gol care lipseşte, mai ales în stradă", a declarat, pentru Agerpres, violonistul Ştefan Tajti.
„Muzica clasică are beneficii fantastice pentru cei ce o ascultă”
Violonistul cântă muzică clasică fără a folosi partituri, întrucât a exersat ani la rând, memorând notele.
"Deşi pare că e o muzică mai tristă, muzica clasică este nu tristă, este foarte profundă, pătrunde mai adânc, nu e ceva superficial, iar din acest motiv are beneficii fantastice pentru cei ce o ascultă. Eu cânt la vioară de mic copil, pur şi simplu m-am trezit cu vioara în mână.
Tatăl meu a fost profesor de vioară şi el ne-a pus vioara mâna. Am un frate cu care tot timpul eram în concurenţă, care dintre noi cântă mai bine. El este în Austria şi e tot profesor de vioară. Vioara face parte din viaţa mea, din vieţile noastre. Acum am 67 de ani şi cânt în continuare", a afirmat violonistul.
În urmă cu trei ani, Ştefan Tajti a devenit pasionat şi de modul în care se confecţionează viorile, iar acum este şi lutier.
"De vreo trei ani, am întâlnit un un domn cu care m-am împrietenit şi care, tot din pasiune, s-a apucat de lutierie, fiind IT-ist ca pregătire. Dar pentru că fiica sa a învăţat să cânte la vioară, a ţinut să-i facă o vioară fiicei sale. El, cu mâna lui, uşor, uşor s-a specializat şi a devenit foarte bun.
Are o mână de aur şi lucrăm acum împreună, avem un atelier în Bucureşti: eu învăţ de la el, el beneficiază de urechea mea de violonist şi de aşteptările mele pentru calitatea sunetului. Aşa că ne sprijinim reciproc, e un parteneriat foarte fructuos. Vioara cu care cânt acum e a şaptea vioară pe care o facem, eu şi partenerul meu, şi sper să fac încă multe în continuare, din ce în ce mai bune", a subliniat artistul.
„Am cântat câţiva ani buni în lung şi-n lat în Germania, pe stradă”
El ne spune că în străinătate dai la tot pasul de artişti care îşi expun talentele în diferite zone publice, parcuri, staţii de metrou, de tren sau de autobuz, pe aleile pietonale şi în orice loc posibil şi că, performând alături de ei, a descoperit adevărata libertate.
"Iniţial am descoperit arta în stradă, muzica în stradă, în Germania Federală. Înainte de 1989 am avut privilegiul să ies o dată acolo şi am văzut altă lume. Mi s-a părut fascinant să văd teatru, pictură, muzică reprezentate în stradă. Am încercat şi eu foarte timid şi am văzut reacţia nemţilor. După Revoluţie am ieşit şi eu şi am cântat câţiva ani buni în lung şi-n lat în Germania, pe stradă, prin marile oraşe ale Germaniei. M-a fascinat acea viaţă şi am renunţat la orchestră.
Am ieşit apoi în Spania, vreo 10-12 ani, apoi am cântat în Brazilia, tot pe stradă. Este o libertate nemaipomenită! Îmi place reacţia oamenilor, relaţia directă cu publicul. Nu e ca într-o sală de concert - deşi am dat şi concerte, am cântat şi în săli de concerte şi am colaborat şi cu orchestre, am fost şi solist instrumentist în orchestră. Dar să cânt pe stradă îmi place mult mai mult.
Chiar în Milano mi s-a întâmplat să vină o doamnă să mă întrebe: 'ce cauţi dumneata cu aşa calitate de muzică în stradă?'. I-am spus că dacă eram la Scala cu siguranţă nu ne-am fi întâlnit şi nici nu mi-ar fi pus întrebarea asta. De asta sunt în stradă, ca să stăm de vorbă", a afirmat Ştefan Tajti.
Violonistul spune că după ce a colindat lumea, la revenirea din Brazilia, a încercat foarte timid să cânte în Bucureşti, în Parcul IOR, iar reacţia oamenilor a fost excepţională, nu însă şi a autorităţilor.
"Reacţia oamenilor a fost excepţională, însă nişte poliţişti s-au apropiat de mine şi m-au amendat, arătându-mi că, pe baza legii, prin ceea ce fac, apelez la mila publică. Este ridicol! Adică arta în stradă este văzută ca şi cum ar fi un apel la mila publică? Asta arată lipsă de cultură, dar probabil că se vor deştepta uşor, uşor şi cei care au făcut astfel de legi. Faptul că pui un toc deschis ca oamenii să îşi poată exprima recunoştinţa - fiindcă mulţi simt nevoia să o facă - este apel la mila publică? Nu, nu este.
Eu nu cer nimic, absolut nimic nu cer, eu îmi ofer talentul, iar dacă cineva doreşte să doneze, donează, dacă nu, nu. De multe ori poliţiştii mi-au spus să închid cutia, să cânt dacă vreau, dar să închid cutia. Am închis-o, dar oamenii veneau şi îmi puneau bani în buzunar, în haină, îmi puneau peste tot. Adică omul simte nevoia să recompenseze ceea ce a primit", a accentuat Ştefan Tajti.
„Arta în stradă, în Europa şi în lume, este asimilată ca fiind o îmbogăţire a culturii”
Artistul este de părere că ar trebui intervenit puţin la nivel legislativ, câtă vreme în toată Europa li se permite artiştilor să se exprime pe stradă, fiindcă "arta în stradă, în Europa şi în lume, este asimilată ca fiind o îmbogăţire a culturii".
Violonistul crede că atunci când un artist cântă pe stradă, acel spaţiu devine viu, iar trecătorii devin mult mai pozitivi şi mai iubitori.
Trecătorii din Cetatea Medievală a Sighişoarei şi-a exprimat admiraţia faţă de violonistul Ştefan Tajti, arătând că zidurile reci parcă prind viaţă în momentul în care muzica simfonică umple micile străduţe, iar ziua devine parcă luminoasă.
Autorităţile locale din Sighişoara susţin că, într-adevăr, legea prevede sancţionarea apelării la mila publică, dar că e necesar să se facă o deosebire clară între cerşetorie şi un act cultural săvârşit în stradă, pentru care oamenii aleg să plătească, întrucât nu este deloc acelaşi lucru.