Sectorul energetic este, probabil, domeniul în care se vorbeşte cel mai mult şi se face cel mai puţin. În ultimii 18 ani, autorităţile au elaborat trei strategii energetice, ultima fiind finalizată recent, dar rezultatele notabile lipsesc. Niciuna din strategii nu a fost transpusă în practică, iar lipsa rezultatelor este vizibilă: termocentralele româneşti au în proporţie de 80% durata de viaţă depăşită, mai mult de jumătate din liniile electrice trebuie înlocuite, marile proiecte energetice vehiculate de autorităţi în ultimii 20 de ani au rămas doar pe hârtie, iar necesarul investiţional creşte de la un an la altul, în condiţiile în care restanţele se tot adună. Odată cu venirea sezonului rece, limitele Sistemului Energetic Naţional vor fi testate din nou la maxim, dar nimeni nu poate spune dacă va mai rezista încă o iarnă. Pariurile se fac deja, scrie Jurnalul.
Sectorul energetic românesc a fost în mod sistematic neglijat în ultimii 20 de ani, nefiind considerat o componentă esenţială a infrastructurii, dar şi din cauza faptului că investiţiile în acest sector se recuperează în perioade lungi, 15-30 ani. Nota de plată pentru instalarea unor noi capacităţi de producere a energiei electrice în perioada 2011-2035 urma să se ridice la circa 30 de miliarde de euro, conform strategiei din acea perioadă. Acum, în 2018, după ce toate proiectele majore au fost ratate, scenariile de dezvoltare estimează investițiile totale în sectorul energetic între 15 și 30 miliarde de euro până în 2030.
Sectorul termo, sub presiunea lui 80%
Cel mai afectat sector de lipsa investiţiilor este cel termoenergetic. Conform Strategiei energetice pentru perioada 2007-2020, în 2007 circa 80% din grupurile termoenergetice aveau durata de viaţă expirată, ele fiind construite în intervalul 1970-1980. Din cauza tehnologiilor depăşite, ele aveau performanţe reduse, reprezentând 65-70% din randamentul grupurilor moderne, care funcţionau la acea dată în cele mai multe ţări europene dezvoltate.