Liderii europeni, reuniţi joi şi vineri la Bruxelles, pregătesc o declaraţie solemnă pentru summitul aniversar care va avea loc pe 25 martie la Roma, în care este menţionată clar ca prioritate politica de securitate şi apărare, scrie publicaţia El Pais, care menţionează că a consultat proiectul acestui text.
Documentul menţionează însă că se va avansa în această politică 'în ritmuri şi intensităţi diferite atunci când va fi necesar', precizare care este conformă cu principiul Europei cu mai multe viteze în favoarea căruia s-au pronunţat liderii Germaniei, Franţei, Italiei şi Spaniei la mini-summitul lor desfăşurat luni la Versailles.
Declaraţia aflată în curs de elaborare menţine formulările obişnuite despre o Uniune Europeană prosperă sau despre valorile europene. Dar în ceea ce priveşte apărarea şi securitatea, pare că se renunţă la limba de lemn şi se specifică în mod clar că acum prioritatea blocului comunitar este o UE 'sigură' în care cetăţenii 'să se simtă protejaţi', în care 'frontierele sunt sigure şi unde imigraţia este gestionată în mod uman şi eficient' şi care luptă 'împotriva terorismului şi crimei organizate'.
Proiectul textului - ce mai poate suferi modificări - sugerează pe ansamblu o schimbare de ton în noul context marcat de ieşirea Marii Britanii din UE, de incertitudinea care încă persistă cu privire la strategia de politică externă a preşedintelui american Donald Trump şi de conflictele din vecinătatea Europei, respectiv Ucraina, Siria şi Libia.
Se face astfel referire la necesitatea activării 'unei Uniuni mai puternice în lume', ce dispune de o 'industrie de apărare mai integrată' şi este 'dispusă să-şi asume mai multe responsabilităţi'.
Ideea consolidării apărării comune europene este practic singura care încă nu a generat controverse între liderii statelor UE. Dar în mod paradoxal acest model de cooperare în chestiunile militare ilustrează de asemenea şi noua orientare a proiectului european, şi anume Europa cu mai multe viteze. Pentru că fundamentul acestei integrări militare sporite este crearea unui nucleu dur al statelor dispuse să coopereze strâns la acest capitol, cu posibilitatea ca şi alte ţări să se alăture ulterior iniţiativei.
'Nu este o alegere binară între a avansa împreună şi a fi separaţi. Este nevoie de unitate în multe chestiuni, dar în egală măsură trebuie să păstrăm marje pentru cine doreşte să avanseze mai mult. Unitatea nu înseamnă uniformitate', subliniază surse diplomatice.
Cu unele nuanţe, statele vest-europene susţin în general această cale, cu argumentul că statele nu au aceeaşi capacitate de a susţine aplicarea unor politici cum ar fi de exemplu cea legată de moneda euro sau de domeniul justiţiei şi afacerilor interne şi în consecinţă este nevoie de o perioadă de adaptare pentru unele ţări.
În schimb, statele din Est se tem că o Europă cu mai multe viteze la va lăsa în urmă şi ar putea duce la dezintegrarea UE.
'Temerile Estului sunt logice, dar trenul european nu poate avansa cu viteza ultimului vagon', conchide un diplomat vest-european, citat de El Pais.