Uniunea Europeană, pregătiri de război. Fond comun pentru apărarea statelor membre

Uniunea Europeană va anunţa miercuri cea mai amplă strategie a sa cu privire la cercetarea în domeniul militar, un plan care se întinde pe o perioadă de un deceniu şi care va fi finanţat cu miliarde de euro, scrie Reuters. 

Măsura este interpretată ca un mesaj trimis preşedintelui ales al Statelor Unite, Donald Trump, că Europa este pregătită să plătească pentru propria securitate. 

Parte integrantă a unui plan de a revitaliza cooperarea în domeniul militar între statele membre, Comisia Europeană va propune un fond pentru apărare şi va căuta să ridice interdicţia aplicată industriei militare de a accesa fonduri europene. 

Principala propunere care va fi prezentată la ora 12.00, ora Bruxellesului este un fond de investiţii pentru apărare care le-ar permite guvernelor ţărilor membre care contribuie să poată şi împrumuta şi a se asigura că există mereu bani pentru proiecte comune în domeniul apărării. 

Fondul de investiţii, care va demara la o scară mică n 2017, ar putea avea susţinere din partea Băncii Europene pentru Investiţii care ar putea finanţa proiecte militare dacă guvernele statelor membre UE decid să ridice interdicţia. 

Cu o Comisie Europeană care supervizează un buget de 150 de miliarde de euro pe an, Franţa şi Germania spun că este timpul ca aceşti bani să fie folosiţi şi pentru cercetare în domeniul militar. 

Parlamentul European a aprobat un plan pilot de 90 de milioane de euro pentru perioada 2017-2019, iar Comisia ar putea aloca 3,5 miliarde de euro din bugetul UE în perioada 2021-2027. 

Cheltuielile pentru apărare au scăzut drastic la nivelul statelor membre UE, cu o treime faşă de nivelul din 2006, ceea ce a lăsat Uniunea dependentă de SUA şi NATO. 

În timpul campaniei electorale pentru prezidenţialele americane, Donald Trump a pus la îndoială corectitudinea statelor europene care cheltuiesc prea puţin pentru domeniul apărării şi a ridicat temeri cu privire la intenţiile sale de a retrage finanţarea acordată NATO într-un moment de tensiune cu Rusia. 

Franţa şi Germania se bazează pe avioane militare de transport care nu mai sunt chiar noi, în timp ce o parte din elicopterele marinei au rămas la sol din cauza defecţiunilor tehnice după ani lungi de folosire. 

Un raport al armatei din Germania arată că avioanele sale Tornado erau pregătite de misiune doar 44% din timp, iar cele Eurofighter în 52% din timp. 

"Europa trebuie să fie foarte atentă pentru ca pauza din investiţii să nu se reflecte într-o problemă tehnologică", a spus şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, într-un discurs susţinut la o reuniune a companiilor din domeniul militar. 

"Dacă nu controlăm situaţia, ea s-ar putea traduce într-o criză politică care nu ar fi în avantajul nostru", a mai spus ea. 

Un plan al Comisiei Europene din 2003 nu a reuşit să convingă guvernele statelor membre. De această dată, Germania, Franţa şi Italia au transformat decizia Marii Britanii de a părăsi UE într-o oportunitate. 

Marea Britanie a fost unul dintre statele care s-a opus unei cooperări militare în blocul UE. Plecare ei, însă, lasă şi bugetul UE fără unul dintre contribuabilii de bază, deşi nu este clar dacă Marea Britanie ar refuza totuşi să participe la programele UE. 

"Vedem o iniţiativă militară a UE în detrimentul NATO, dar dacă este vorba despre colaborare în proiecte de cercetare, vom dori să participăm", a afirmat Geoffrey Van Orden, un europarlamentar din grupul conservatorilor şi reformiştilor. 

Franţa şi Germania spun că a folosi resursele în comun ar putea să fie singura cale de a apune la punct o forţă militară adecvată. Oficialii UE au indicat fuzionarea companiilor care produc sisteme antirachetă din Franţa, Italia şi Marea Britanie în 2001 pentru a crea MBDA, singurul grup european capabil să proiecteze şi să producă sisteme la nivel internaţional. 

Risipa reprezintă o altă problemă, mai ales că guvernele europene preferă companiile naţionale care fabrică armament. Conform datelor UE, blocul are 19 tipuri de blindate pentru infanterie, în comparaţie cu SUA care deţin doar un singur tip.