Pe internet circulă o parabolă legată de fericire.
"Un om foarte bogat a venit la un preot. Ceasul scump care-l avea pe mână, strălucea mai tare decât crucea de pe sutană. Şi a întrebat omul:
– Părinte, am câștigat destui bani, sunt un om respectat, pot face tot ce-mi doresc, însă în suflet am un gol … De ce mă simt aşa?
Preotul a zâmbit și i-a spus:
– Cunosc oameni, cărora le este suficientă hrana slabă şi posibilitatea de a se ruga și acești oameni sunt mai fericiți decât copiii. Pentru că fericit nu e cel care are mult, ci cel căruia îi este suficient.