Traumele emoționale din copilăria mamei pot schimba circuitele cerebrale ale fătului în timpul sarcinii

Experiența traumei generaționale se găsește adesea la descendenții supraviețuitorilor genocidului sau la familiile care sufereau de sărăcie extremă. Poate fi găsită și la oameni care nu par să fi suferit. Trauma generațională este umbroasă, adesea necunoscută chiar persoanelor afectate de aceasta. Experiența traumei există peste tot, la oameni care s-au confruntat cu lucruri care le-au împins mintea să treacă la un mecanism de supraviețuire.

„Poate fi silențios, ascuns și nedefinit, apărând prin nuanțe și predat sau implicat în mod involuntar de-a lungul vieții cuiva de la o vârstă fragedă”, a explicat psihologul și evaluatorul părental Dr. Melanie English, pentru revista Health.

Cum devine trauma genetică parte din chimia creierului

Trauma se întâmplă chiar dacă individul nu a asistat la sursele inițiale ale traumei. Acest lucru este adesea observat la părinții imigranți, care s-au îndepărtat adesea de locul traumei inițiale dar continuă să o poarte cu ei.

Dr. Hendrix și colegii ei și-au propus să documenteze impactul biologic, reacția instinctuală a creierului tânăr la trauma generațională - înainte ca un copil să aibă vârsta suficientă pentru a auzi și a înțelege că există ceva diferit în familia lor. Creierul este deja cablat pentru a face față unui pericol crescut. Această cercetare analizează ce se întâmplă cu acești copii, chiar din uter.

În studiu fost analizate 48 de perechi mamă-bebeluș

Echipa a studiat 48 de perechi mamă-copil începând cu primul trimestru de sarcină. Mamele au primit un chestionar pentru a evalua trauma din copilărie(experiențe de abuz sau neglijare timpurie).

Mamele au fost, de asemenea, evaluate pentru nivelul actual de stres prenatal și pentru anxietate și depresie. La o lună după naștere, sugarii au fost supuși unei scanări cerebrale utilizând imagistica prin rezonanță magnetică funcțională în stare de repaus. Aceasta este o tehnologie neinvazivă care ar putea fi utilizată în timp ce bebelușii dormeau în mod natural.

Ce s-a observat la conexiunile dintre zonele care reglează emoțiile

Cercetătorii s-au concentrat pe conexiunile creierului dintre amigdala, care este esențială pentru procesarea emoțiilor înfricoșătoare, și alte două regiuni ale creierului: cortexul prefrontal și cortexul cingulat anterior.

Ambele domenii joacă un rol cheie în reglarea emoțiilor. Acesta este motivul pentru care aceste zone au fost folosite într-un studiu separat care a folosit tehnologia pentru a stimula un creier deprimat sever, poveste cu final fericit în care pacienta de 36 de ani și-a găsit depresia netratabilă complet dispărută.

Se pare, însă, că povestea este mai sumbră pentru acești bebeluși. Când mămicile lor au suferit neglijare emoțională în copilărie, bebelușii aveau legături funcționale mai puternice între amigdala și regiunile corticale. 

Cu cât există mai multă neglijare emoțională în trecutul mamei, cu atât este mai puternică este conexiunea înregistrată la bebeluș

După controlul nivelurilor actuale de stres ale mamelor, cercetătorii au descoperit că, cu cât mai multă neglijare emoțională a suferit o mamă în propria copilărie, cu atât amigdala bebelușului său era mai puternic conectată la regiunile corticale frontale.

Cu toate acestea, abuzul fizic asupra mamei nu a dus la o conectivitate mai puternică. Descoperirile sugerează că neglijarea emoțională din copilărie are efecte intergeneraționale asupra structurii și funcției creierului.

Dr. Hendrix a conclusionat: „Semnătura neuronală pe care am observat-o la sugarii de 1 lună ai mamelor neglijate emoțional poate fi un mecanism care duce la creșterea riscului de anxietate sau ar putea fi un mecanism compensator care promovează rezistența în cazul în care sugarul are mai puțini îngrijitori care sa-l sprijine.

În ambele cazuri, neglijarea emoțională din propria copilărie a mamei pare să lase în urmă o semnătură neuronală la bebelușul ei care poate predispune copilul să detecteze mai ușor amenințările din mediu, aproape încă de la naștere. Descoperirile noastre evidențiază importanța sprijinului emoțional la începutul vieții, chiar și pentru generațiile următoare.”