De sărbătoarea Înălţarea Domnului sunt legate o serie de tradiţi şi obiceiuri pe care creştinii ortodocşi le respectă cu sfinţenie.
În popor, sărbătoarea Înălţarea Domnului se mai numeşte şi Ispas, după numele ciobanului care a fost martor la evenimentul religios şi a stat ascuns după pietre, apoi a povestit cum s-a înălţat Mântuitorul Iisus Hristos la Cer.
Astfel, această sărbătoare marchează sfârşitul prezenţei fizice a Mântuitorului pe pământ şi deschide drumul pentru coborârea Duhului Sfânta în ziua Cincizecimii.
De această sărbătoare, creştinii se salută cu "Hristos s-a Înălţat" şi răspund cu "Adevărat s-a Înălţat".
Tradiţii şi obiceiuri de Înălţarea Domnului. Ce nu trebuie să faci astăzi sub nicio formă
Unul dintre cele mai mari obiceiuri creştine este ca de sărbătoarea Înălţării Domnului, enoriaşii să meargă la biserică pentru a se ruga Tatălui Ceresc pentru sufletele celor adormiţi.
O altă tradiţie de sărbătoarea Înălţarea Domnului este vizitarea cimitirelor şi aprinderea lumânărilor la mormintele celor adormiţi dintr-un neam.
În unele zone ale ţării, de sărbătoarea Înălţarea Domnului, se practică obiceiul cocorului sau zburătorului. Copiii confecţionează păsări de hârtie numite cocţi şi le aruncă în aer, simbilizând înălţarea lui Iisus Hristos în Ceruri.
De asemenea, de sărbătoarea Înălţarea Domnului se dau de pomană ouă roşii, cozonac, pască şi alte bunătăţi ca în ziua de Paşte.
Citeşte şi: Rugăciunea care face minuni de Înălţarea Domnului. Are mare putere dacă este rostită astăzi
De menţionat este că, cea mai veche mențiune despre sărbătoarea Înălțării Domnului se găseşte la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea "Despre sărbătoarea Paștilor", compusă în anul 332.
Din aceasta lucrare reiese ca Înălțarea Domnului era sărbătorita în acea vreme în acelaşi timp cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos.
Abia spre sfârșitul secolului al IV lea, începutul secolului V, sărbătoarea Înălțării s-a despărțit de cea a Pogorârii Sfântului Duh, fiind prăznuita în a 40-a zi după Inviere.
Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naționala bisericească.
Rugăciune făcătoare de minuni de Înălţarea Domnului
"Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui!
În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?
Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului.
Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!".