Talibanii, sau „studenți” în limba paștună, au apărut la începutul anilor 1990 în nordul Pakistanului, în urma retragerii trupelor sovietice din Afganistan.
În 1994, Afganistatul era dominat de anarhie.
Armata Roşie a Uniunii Sovietice se retrăsese din Afganistan cu cinci ani înainte, iar sprijinul internaţional pentru jihadul antisovietic, condus de SUA şi Arabia Saudită, a dispărut la scurt timp.
Afghanistanul, plin de arme, nu avea la începutul anilor 1990 un guvern sau o economie funcţională.
În vidul postsovietic, mujahedinii, lorzi ai războiului care aveau ca obiectiv comun cauza antisovietică, s-au luptat pentru putere, iar guvernul condus de Partidul Democratic al Poporului din Afganistan s-a prăbuşit în 1992.
Ţara s-a afundat în război civil, iar carnagiul nu a dus la un cîştigător clar.
O mişcare de mică amploare a clericilor a fost înfiinţată pentru a proteja populaţia de banditism şi extorcările de bani care erau la ordinea zilei.
Aceşti membri ai mişcării, din vestul Kandaharului, şi-au spus talibani
Rândurile lor au fost îngroşate în curând de mii de pashtuni, educaţi în seminarii, de-a lungul frontierei cu Pakistanul.
Aceste seminarii au proliferat în timpul mandatului preşedintelui pakistanez Muhammad Zia-ul-Haq, din perioada 1977-1988, şi au ajutat milioane de refugiaţi afgani.
Aceste sanctuare au fost sponsorizate de partidul religios Jamiat Ulema-e-Islami (JUI), care şi-a mobilizat studenţii să pună mâna pe arme alături de talibani.
Afganii, temându-se de excesele și conflictele mujahedinilor după retragerea sovieticilor, au primit cu brațele deschise talibanii atunci când aceștia și-au făcut apariția pentru prima oară.
Popularitatea lor inițială s-a datorat faptului că au luptat împotriva corupției și au făcut drumurile și regiunile sub controlul lor mult mai sigure pentru comerț.
Pakistanul şi-a asumat un rol crucial în susţinerea talibanilor
Pentru liderul lor în Afganistan, talibanii s-au orientat către Mullah Mohammed Omar, un predicator itinerant, născut în 1959 în satul Nodeh, lângă Kandahar, în sud-estul Afganistanului.
Nu avea nici trib, nici genealogie religioasă. Luptase cu sovieticii și fusese rănit de patru ori, inclusiv o dată în ochi.
Reputația lui era cea a unui ascet pios.
Începând cu 1994, talibanii au urcat la putere și au stabilit stăpânirea totală a acestora peste 90 la sută din țară, în parte, conducând o campanie genocidă împotriva șiților din Afganistan sau Hazara.
Serviciile de securitate pakistaneze şi-au transferat sprijinul de la principalul partid mujahedin către gruparea talibană, în ideea că îi vor putea manipula pe clericii talibani şi să îşi asigure un regim favorabil în Afganistan.
Pakistanul a negat în repetate rânduri faptul că a fost „arhitectul” mișcării talibanilor, însă există foarte puține îndoieli în această privință pentru că mulți afgani care s-au alăturat inițial mișcării au fost educați în școli religioase din Pakistan.
Mii de orfani afgani au crescut necunoscând niciodată Afganistanul
Au fost școliți în Pakistan madrassas, școlile religioase care, în acest caz, au fost încurajate și finanțate de autoritățile pakistaneze și saudite pentru a dezvolta islamiști înclinați militar.
De asemenea, Pakistan a fost una din cele trei țări, alături de Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, care au recunoscut talibanii atunci când aceștia se aflau la putere în Afganistan. Mai mult, Pakistan a fost ultima țară care a rupt relațiile diplomatice cu grupul islamic.
În anii 1980, administrația Reagan a finanțat și mujahidii din Afganistan, precum și susținătorii lor islamiști din Pakistan.
Această lovitură a luat forma lui Al-Qaeda.
Osama bin Laden, sauditul exilat care a finanţat şi susţinut luptătorii arabi afgani în timpul luptelor antisovietice, a fost expulzat din Sudan în 1996 şi a revenit în Afganistan pentru a construi o grupare teroristă.
Mullahul Omar l-a protejat pe Bin Laden, care la rândul său a oferit resurse şi capacităţi tehnice talibanilor.
Odată ce talibanii au capturat oraşul Kabul în 1996, au declarat Afganistanul emirat islamic, iar mullahul Omar a devenit şef de stat şi a instalat clerici la conducerea instituţiilor naţionale.
Talibanii au înfiinţat Departamentul pentru Promovarea Virtuţii şi Prevenirea Viciilor, pentru a impune o interpretare puritană a shariei
Poliţia aplica bătăi celor care încălcau edictele talibane, inclusiv cele privind portul de barbă de către bărbaţi şi al veşmintelor burqa în cazul femeilor, care să le acopere din cap pînă în picioare.
Talibanii au închis şcolile de fete şi au interzis femeilor să muncească, astfel că numeroasele văduve de război au fost nevoite să cerşească, iar multe şcoli au fost închise din lipsă de profesori.
În 1998, talibanii au ajuns să controleze 90% din Afganistan, iar după două decenii de război ţara era între cele mai sărace ţări din lume
Restricţiile severe ale talibanilor au nemulţumit numeroşi afgani, iar după capturarea Kabulului, Alianţa Nordică a devenit principala forţă militară şi politică de opoziţie din Afganistan.
Liderul Alianţei Nordice, Ahmed Shah Massoud, a fost asasinat de agenţi ai al-Qaeda cu două zile înainte de atacurile de la 11 septembrie 2001 din SUA.
Talibanul a fost răsturnat în invazia din 2001 afganizată de americani în Afganistan, la scurt timp după ce bin Laden și al-Qaeda au revendicat responsabilitatea pentru atacurile teroriste din 9-11 ani asupra Statelor Unite.
Liderul de atunci al grupului, Mullah Mohammad Omar, și alți jucători seniori, inclusiv Bin Laden, au reușit să scape.
După căderea Kandaharului în decembrie 2001, afgani proeminenţi au conturat guvernul posttaliban, la o conferinţă de la Bonn sponsorizată de Naţiunile Unite, la care talibanii nu au fost invitaţi.
După acordul de pace dintre talibani și SUA din februarie 2020, care a fost apogeul unor negocieri îndelungate, talibanii au părut că își schimbă tacticile de la atacuri complexe în orașe și baze militare la un val de asasinări care au terorizat civilii afgani.
Victimele (jurnaliști, judecători, activiști și femei aflate în poziții de putere) au părut să sugereze că talibanii nu își schimbaseră ideologia extremistă, ci doar strategia.
În ciuda unor îngrijorări din partea oficialilor afgani în privința vulnerabilității guvernului fără susținerea internațională, noul președinte al SUA, Joe Biden, în aprilie 2021 că toate forțele americane vor părăsi țara până în 11 septembrie, la două decenii de la atacurile asupra turnurilor World Trade Center.
După plecarea americanilor Afganistanul e cuprins de haos
Talibanii s-au instalat în palatul prezidențial, afganii se îmbulzesc în aeroportul din Kabul, femeile stau ascunse în case, și sunt notate pe liste pentru măritiș.
Una dintre principalele temeri ale liderilor occidentali este că țara va deveni, din nou, un teren de antrenament pentru acțiuni teroriste.
Însă oficialii talibani insistă că vor repecta pe deplin acordul și vor împiedica orice grup să folosească pământul afgan ca bază pentru atacuri împotriva SUA și a aliaților săi.
Ei spun că vor doar să impună un „guvern islamic” și nu vor reprezenta o amenințare pentru nicio altă țară.