Cum ”sună” Sagittarius A, gaura neagră din centrul galaxiei noastre

Folosind o scanare asemănătoare radarului, sonificarea începe la poziția ora 12 și se mută în sensul acelor de ceasornic. Modificările de volum reprezintă diferențele de luminozitate observate de EHT în jurul orizontului de evenimente al Sgr A*.

Materialul care este mai aproape de gaura neagră și, prin urmare, se mișcă mai repede corespunde frecvențelor mai mari ale sunetului. Această sonificare a fost procesată într-un mod special pentru a permite ascultătorului să audă datele în sunet stereo 3D, în care sunetele par să înceapă direct înainte și apoi se deplasează în sensul acelor de ceasornic către o ureche și apoi pe cealaltă.

 Prima dovadă vizuală directă a prezenței acestei găuri negre a fost capturată de Event Horizon Telescope (EHT), o matrice care leagă împreună opt observatoare radio existente de pe planetă pentru a forma un singur telescop virtual de dimensiunea Pământului.

Telescopul este numit după „orizontul evenimentelor”, limita găurii negre dincolo de care nicio lumină nu poate scăpa.

Deși nu putem vedea orizontul evenimentului în sine, deoarece nu poate emite lumină, gazul strălucitor care orbitează în jurul găurii negre dezvăluie o semnătură revelatoare: o regiune centrală întunecată, numită „umbră”, înconjurată de o structură strălucitoare asemănătoare unui inel.

Noua vizualizare captează lumina îndoită de gravitația puternică a găurii negre, care este de 4 milioane de ori mai masivă decât soarele nostru. Imaginea găurii negre Sgr A* este o medie a diferitelor imagini pe care Colaborarea EHT le-a extras din observațiile sale din 2017.

Sagittarius A* este o gaură neagră supermasivă aflată în centrul galactic al Căii Lactee, având o masă echivalentă cu cea de la patru milioane de sori.

Proiectul EHT a încercat să observe direct mediul imediat din jurul unei găuri negre, fapt ce ar putea duce la progrese nemaipomenite în studiul relativității generale și ar putea dovedi existența orizonturilor de evenimente.

Oamenii de știință cred că găurile negre supermasive, la fel ca Sagittarius A*, care au trecut prin colaps gravitațional, formează un fel de barieră galactică. Odată ce această barieră este trecută, nimeni și nimic, nici măcar lumina, nu mai poate evada.