Pe data de 4 decembrie 1973, Nicolae Ceaușescu împreună cu soția sa își începeau cea de-a doua vizită în SUA, o vizită mult așteptată de către președinte.
Deși nu era prima vizită pe care o făcea în America, Nicolae Ceaușescu nu pierdea nicio ocazie de a-și trăi visul American, astfel în anii ’70 nu a scăpat niciun moment de a impinge evenimentele către scopul țintit, potrivit Historia.
Fiind măcinat de invidie că fostul conducător al Uniunii Sovietice, Leonid Brejnev s-a aflat într-o vizită oficială la Casa Albă, în iunie 1973, Ceaușescu și-a dorit și el să facă o vizită la Casa Albă, tot în anul 1973, motiv pentru care a obligat oficialii de la București să forțeze o autoinvitație a președintelui roman la Casa Albă, pe motiv ca acesta își dorește extrem de mult să revină în America.
Sosind ziua cea mare, delegația României a părăsit România pe 2 decembrie 1973 și a ajuns pe data de 3 decembrie la baza militară Andrews, din Baltimore.
Conform unui protocol American, invitații au înnoptat la baza militară prevăzută cu toate condițiile demne unui conducător de stat, urmând ca pe 4 decembrie un elicopter din flota americană să îi conducă la Washington.
Marţi, 4 decembrie, la ora 10, 25 (ora locală), elicopterul cu cei doi aterizează la Washington. Sunt așteptați de o frumoasă limuzină, cu care Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu vor defila pe aleile Parcului Casei Albe, pline de ofiţeri în uniformă de gală, cu steagurile român şi american la bandulieră, până la intrarea de Sud a Casei Albe.
Soții Ceaușescu au privilegiul de a fi așteptați de Richard și Patricia Nixon, care îi vor conduce pâna la podiumul de onoare drapat cu catifea roșie.
Vizita lui Nicolae Ceaușescu a fost de un protocol spectaculos și de o grandoare fără margini, niciun alt președinte român nemaiavând parte de asemenea onoruri, însă pe plan financiar și politic, Ceaușescu nu a reușit să obțină nimic concret din partea conducerii americane.
Amabili, dar fermi, americanii nu s-au ridicat la așteptările pe care Ceaușescu le avea de la ei.
Ca și alte obsesii pe care le avea, Ceaușescu se ambiționase cu toată ființa sa, să obțină clauza națiunii celei mai favorizate, care presupunea facilități vamale pentru produsele românești importate de SUA. Ceaușescu a mai pretins suma de 500-600 de milioane de dolari cu dobândă de 2%, pe care nu a obținut-o.
În ciuda nerealizării obiectivelor propuse, Ceaușescu a semnat mai multe documente oficiale care au favorizat relațiile economice ale României.