De 4 decenii, actorul Valentin Uritescu se lupta zi de zi cu o boala necrutatoare si fara leac. Descoperita in urma cu 40 de ani, acesta i-a dat viata peste cap si i-a marcat definitiv destinul, scrie wowbiz.ro.
Este vorba despre Sindrom Piramidal, o afectiune parkinsoniana care se caracterizeaza prin pierderi scurte de memorie, paralizii spastice si un tremur al membrelor care poate sa fie tinut in frau doar cu tratament riguros.
Retras de cativa ani de pe scena Teatrului National Ion Luca Caragiale din Bucuresti, unde activat in ultima perioada a carierei, cat si din lumea cinematografie, in ultimul timp Valentin Uritescu a fost vazut din ce in ce mai rar. Vestile despre starea sa de sanatate, activitate si viata de zi cu zi sunt din foarte rare si, pentru ca a ales disctretia in aceasta perioada din viata sa, astazi putini sunt cei care indraznesc sa il mai deranjeze.
Pentru marele actor viata a continuat sa curga cu bunele si relele ei. In locul scenarilor si rolurilor pe care le memora in trecut, artistul a inceput sa astearna pe hartie toate cate i-au fost date sa traiasca. “Valentin e bine, cat poate el sa fie de bine. De cand s-a retras de pe scena s-a apucat de scris. Asta e marea sa pasiune si lucrul care ii ocupa astazi tot timpul.
Pana acum a publicat deja doua carti, (n.r: “Asa sunt eu, prost” si “Sa ai grija de cel bun din tine. Amintiri”, volume confesiune publicate la editura Humanitas), si o finalizeaza pe cea de-a treia. Lansarea va fi in aceasta toamna. De jucat nu mai joaca, s-a retras din motive de sanatate si din altele secundare. Principalul si cel mai important lucru in viata este sanatatea, iar el, dupa atatia ani, a decis sa se retraga si sa se dedice scrisului”, a declarat Valeria Uritescu, sotia lui Valentin Uritescu.
Invitat in urma cu trei ani la un post de televiziune, in una din rarele sale aparitii care s-au petrecut de cand a renuntat la scena, actorul a vorbit despre boala sa. “Eu sufar de o maladie, foarte periculoasa, e un Parkinson mai bland. In ultima vreme m-a cam capacit, dar eu nu ma las. Am intrat in biserica si m-am rugat fierbinte rugandu-L pe Dumnezeu sa-mi mai dea 5 ani. Aveam 33 de ani. De atunci ma lupt. Doamne, da-mi 5 ani, poate ma pot realiza ca actor. Si Dumnezeu mi-a dat 36 de ani, timp in care am reusit la Bucuresti", a povestit actorul la Realitatea TV.
El a dezvaluit astfel chinul indurat si cum s-a incapatanat sa urce pe scena si sa se arate publicului, in ciuda diagnosticului sever si a faptului ca a trebuit sa faca eforturi ca sa isi pastreze memoria si sa isi controleze tremurul vizibil al mainilor.