Manipulare și capitulare, sau strategia cu care talibanii au cucerit Afganistanul

La începutul lunii mai, un comandant taliban i-a telefonat lui Muhammad Jallal, un lider al tribului din provincia Baghlan, din nordul Afganistanului, cerându-i să livreze un mesaj trupelor afgane din districtul lui.

”Dacă nu se predau, îi vom ucide”

El, și alții ca el, au făcut ce li s-a spus. După câteva runde de negocieri, două avanposturi militare s-au predat fără luptă.

Mai mult de 100 de soldați au predat armele și echipamentul, și au fost trimiși acasă fără să fie răniți în vreun fel 

Strategia talibanilor de constrângere și convingere s-a repetat pe tot cuprinsul țării

Insurgenții au reușit să obțină numeroase acorduri de predare a armelor, întâi în satele mici, apoi în capitalele de provincie, culminând cu capitala țării, Kabulul, și astfel după 20 de ani, talibanii au revenit la putere.

Negocierile de predare a armelor au fost doar unul dintre elementele strategiei talibanilor. A fost o campanie definită de manipulare și cucerire, executată de oportuniști răbdători. 

Fiecare capitulare, mică sau mare, a conferit talibanilor arme și vehicule, și mai important, control crescut asupra drumurilor și autostrăzilor, oferind astfel insurgenților libertatea de a se mișca mai repede către următoare cucerire, până când, forțele de securitate au fost progresiv lipsite de muniție, combustibil, mâncare și bani.

Fiecare dintre victorii a adus cu ea sentimentul că talibanii, inevitabil, vor câștiga. Cuceririle din partea de nord a țării, unde au fost alocate atâtea resurse, și unde era principala ”fortăreață” anti-talibană, a  adus un plus însemnat de imagine. 

Pe măsură ce avanposturile și districtele au căzut, talibanii au câștigat importante victorii de propagandă. S-a răspândit repede vorba că vor putea trece peste orice fel de rezistență, și că își vor ține cuvântul de a lăsa soldații să plece acasă nevătămați. 

Rezultatul a fost un joc de-a șoarecele cu pisica a unui mecanism insurgent extrem de adaptabil și a unui guvern demoralizat care a fost abandonat de conducătorii săi, și căruia i s-a tăiat accesul la orice tip de ajutor extern. 

Odată ce Kabulul a capitulat, jocul s-a terminat

Triumful a venit la doar 4 luni după ce președintele Joe Biden a anunțat, pe 14 aprilie, că va onora înțelegerea făcută cu talibanii, semnată de adinistrația Trump, de a retrage toate trupele americane de pe teritoriul afgan până la 1 mai. 

Anunțul a demoralizat și mai tare trupele de securitate care deja se clătinau, și a conferit puteri sporite talibanilor.

Insurgenții au căpătat un avantaj strategic extrem de puternic în mai, spulberând trupele guvernamentale, forțate acum, să se apere singure, cu doar un ajutor ocazional din partea SUA.

Militanții și-au extins rapid controlul în cele 400 de districte ale țării: 77 în aprilie, 104 în iunie, 223 în august, potrivit New York Times. 

Talibanii au primit de asemenea bani, provizii și suport din Pakistan, Rusia și Iran, după spusele analiștilor. 

Aici vorbim de până la 20.000 de voluntari afgani, trimiși din Pakistan, refugiul talibanilor, și alte mii de săteni afgani care li s-au alăturat talibanilor când era clar că aceștia vor câștiga.

Voluntarii au umflat rândurile talibanilor cu aproape 100.000 de oameni. Mai mult decât suficient să zdrobească forțele guvernamentale ( 300.000 de oameni).

Cheia victoriei talibanilor a fost constrângerea și amenințarea forțelor de securitate până când acestea s-au predat

”I-au contactat pe toți, și le-au oferit ocazia să capituleze, sau să întoarcă armele împotriva afganilor, le-au oferit bani, sau le-au promis că vor căpăta influență”, a spus Antonio Giustozzi, un analist britanic, care a publicat numeroase cărți despre Afganistan.

”Banii au schimbat totul”

”Au valorificat diferențele ideologice, etnice și religioase pentru a câștiga oamenii de partea lor. Și au profitat din plin de frustrările afganilor în ceea ce privește guvernul”, a adăugat el. 

Probabil că  războiul de 20 de ani a fost câștigat iarna trecut, când talibanii au preluat controlul celor mai importante drumuri. Forțele guvernamentale le-au apărat ineficient, preferând să se ascundă în avanposturi sigure, și în centre de comandă provinciale. 

Acesta a fost parte din strategia guvernului, îndemnat de SUA să cedeze zonele rurale și să se concentreze pe apărarea centrelor urbane și a provinciilor importante. 

Inițial, controlul austostrăzilor le-a permis talibanilor să izoleze punctele de control și avanposturile, forțând negocieri de capitulare.

Până la mijlocul verii, au fost capabili să asedieze capitalele de provincie și să le oprească accesul la provizii și întăriri. 

În același timp, militanții au strâns milioane de dolari impunând taxe asupra camioanelor și altor vehicule.

Dominând autostrăzile, până în luna iulie au reușit să obțină controlul asupra câtorva granițe, strângând milioane în taxe vamale destinate guvernului.

”Cea mai importantă regulă militară: cine are controlul asupra liniilor de aprovizionare, are controlul asupra câmpului de luptă”, a spus Sarah Kreps, fost ofițer în forțele aeriene americane, și profesor de drept la Universitatea Cornell. 

Guvernul nu și-a revenit din surpriza atacurilor din timpul verii.

Până la sfârșitul săptămânii trecute, talibanii au fost fideli strategiei lor de a forța negocieri de capitulare. 

Pe 14 august, Sahaifullah Andkhoie, comandantul miliței locale din Maimana, capitala provinicie Faryab din nordul Afganistanului, a primit numeroase apeluri de la liderul taliban care îi oferea termenii capitulării. 

”Talibanii ne-au asigurat că dacă ne predăm nu ne vor omorî”, a spus Andkhoi. 

”Apoi am văzut cum talibanii strângeau armele și muniția rămasă”.

În acea noapte, întreaga provincie a căzut în mâinile talibanilor. 

Timp de 20 de ani, cu ajutorul forțelor SUA și NATO, guvernul afgan a reușit să țină sub control 34 de capitale de provincie, în ciuda atacurilor repetate ale talibanilor. 

De aceea evenimentele de luna aceasta sunt extraordinare - colapsul rapid a mai mult de 15 capitale de provincie în 9 zile.

Fiecare victorie a insurgenților, ca un bulgăre de zăpadă, a atras după ea și mai mulți luptători, și mai mulți voluntari.

Capitalele au căzut într-un ritm alert, iar soldații ce trebuiau să le apare fie s-au predat, au dezertat, sau și-au scos pur și simplu uniformele și au dispărut.