Un sistem vital de curenți din Oceanul Atlantic, care influențează vremea din întreaga lume, s-ar putea prăbuși la sfârșitul anilor 2030, au explicat oamenii de știință, după un nou studiu. Un astfel de fenomen ar fi un dezastru pentru planetă, transmite CNN.
Mai multe studii din ultimii ani au sugerat că sistemul crucial, Atlantic Meridional Overturning Circulation sau AMOC, ar putea fi pe cale să se prăbușească, slăbit de temperaturile mai calde ale oceanelor și de salinitatea perturbată, cauzată de schimbările climatice.
Noua cercetare folosește un model de ultimă generație pentru a estima când s-ar putea prăbuși, sugerând că acest fenomen ar putea avea loc între 2037 și 2064.
„Acest lucru este cu adevărat îngrijorător. Toate efectele secundare negative ale schimbărilor climatice vor continua, cum ar fi mai multe valuri de căldură, mai multe secete, mai multe inundații. Dacă are loc acest colaps atunci clima va deveni și mai distorsionată”, a declarat Rene van Westen, cercetător la Universitatea din Utrecht din Olanda și coautor al studiului.
Ca o bandă transportoare, AMOC trage apa caldă de suprafață din emisfera sudică și tropice și o distribuie în Atlanticul de Nord rece. Apa mai rece și mai sărată se scufundă și curge spre sud. Mecanismul împiedică supraîncălzirea unor părți ale emisferei sudice și o parte a emisferei nordice să se răcească prea mult, distribuind în același timp nutrienți care susțin viața în ecosistemele marine.
Unele zone de pe glob ar fi de nerecunoscut
Impactul unui colaps AMOC ar face de nerecunoscut unele părți ale lumii.
În deceniile de după un eventual colaps, gheața arctică ar începe să se îndrepte spre sud și, după 100 de ani, s-ar extinde până la coasta de sud a Angliei. Temperatura medie a Europei ar scădea, la fel și cea din America de Nord. Pădurea tropicală amazoniană s-ar confrunta cu o inversare completă a anotimpurilor sale.
Un colaps al AMOC „este un pericol foarte mare și trebuie să facem tot ce putem pentru a evita acest lucru”, a declarat Stefan Rahmstorf, oceanograf la Universitatea Potsdam din Germania.
Pentru a ajunge la concluziile lor, oamenii de știință din Utrecht au folosit modele de ultimă generație și pentru prima dată au identificat o zonă din Oceanul Atlantic de Sud ca fiind locul optim pentru a monitoriza schimbările și pentru a utiliza datele. Ei au analizat temperaturile și salinitatea oceanelor de acolo pentru a întări predicțiile anterioare cu privire la momentul în care AMOC ar putea ajunge la punctul său critic.
Accentul pus în cercetarea oceanelor pe momentul prăbușirii este o evoluție relativ nouă, a spus Rahmstorf, dar vorbește despre cât de departe a avansat înțelegerea oamenilor de știință cu privire la slăbirea AMOC.
„E o chestiune de când, nu de dacă”
„Până acum câțiva ani, ne intrebam dacă acest lucru se va întâmpla, ca un fel de risc cu probabilitate scăzută și impact ridicat. Și acum pare că sunt tot mai multe șanse ca acest fenomen să aibă loc. Acum oamenii încep să se întrebe când se va întâmpla”, a declarat Rahmstorf pentru CNN.
Rahmstorf a spus că în urmă cu aproximativ cinci ani ar fi fost de acord că un colaps AMOC în acest secol este puțin probabil, deși chiar și un risc de 10% este încă inacceptabil de mare „pentru un impact catastrofal de o asemenea magnitudine”.
„Există acum cinci lucrări care au sugerat că s-ar putea întâmpla în acest secol sau chiar înainte de mijlocul secolului. Evaluarea mea generală este acum că riscul de a depăși punctul critic în acest secol este probabil chiar mai mare de 50%”, a spus Rahmstof.
În timp ce progresele în cercetarea AMOC au fost rapide și modelele care încearcă să prezică prăbușirea sa au avansat cu viteza fulgerului, acestea nu sunt încă lipsite de probleme.
De exemplu, modelele nu iau în considerare un factor critic în dispariția AMOC – topirea gheții din Groenlanda. Cantități masive de apă dulce se scurg de pe stratul de gheață și se varsă în Atlanticul de Nord, ceea ce perturbă una dintre forțele motrice ale circulației: sarea.
„Primim deja un aflux uriaș de apă dulce în Atlanticul de Nord, ceea ce va perturba complet sistemul”, a spus Rahmstorf.
Acest decalaj de cercetare înseamnă că predicțiile ar putea subestima cât de curând sau rapid va avea loc un astfel de colaps, a mai spus Rahmstof.