Mihai Gâdea a prezentat luni seară la "Sinteza zilei" un alt erou uriaș necunoscut în România, dar decorat în SUA.
Ion Bugan, camaradul lui Iulius Filip, a povestit, în exclusivitate la Antena 3, detalii incredibile despre criminalii de la Aiud.
ADRIAN URSU: De trei ori condamnat în pușcăriile comuniste.
ION BUGAN: În 29 aprilie 1961, Hunedoara, Tribunalul Militar Brașov, în deplasare la Deva, unde am fost încadrați la articolul 209, uneltire împotriva orânduirii sociale, de la 3 la 25 de ani.
ADRIAN URSU: Ce făcuserăți de fapt? Care era fapta pentru care v-au condamnat?
ION BUGAN: Practic, țara era invadată de către intruși care începeau să aplice metodele staliniste și atunci, desigur, cu toții am început să acționăm împotriva acestora.
ADRIAN URSU: A fost prima condamnare. A doua condamnare pentru ce ați primit-o?
ION BUGAN: Eram urmăriți și atunci împreună cu colegul meu Petrică, fost pilot în aviația militară, la Deveselu, am programat să facem ceva să scăpăm. Și ne-am hotărât să fugim din țară. Ne-am întâlnit în Gara de Nord și de acolo am plecat spre Medgidia și Negru Vodă și am traversat frontiera pe un viscol foarte puternic.
Erau două garduri de sârmă: unul cu brațele spre sud, unul cu brațele spre nord. Și asta este Cortina de Fier. Și între garduri era pădure și acolo se aflau pichetele, cortul. Grănicierii l-au lovit pe Petrică cu patul de armă și eu i-am înjurat și le-am spus 'ce faceți, asta e civilizație la voi?'. Dar în românește. Și în momentul acesta cineva dintre militari a auzit.
Și au spus '-Voi nu sunteți americani? Nu sunteți spioni?' '- Nu, suntem români'. Și ne-au luat cu mâinile sus. Și de acolo a urmat întoarcerea la Sofia. De acolo am venit la Negru Vodă, înapoi pe unde am intrat. Am fost așteptați de ofițeri de Securitate.
ADRIAN URSU: Cât v-au dat pentru tentativă:
Pe 10 martie 1983, Ion Bugat a luat hotărârea de a organiza un protest public pentru a cere judecarea familiei Ceaușescu pentru dezastrul economic al țării.
Ion Bugan a povestit prin ce chinuri a trecut ca deținut la Aiud, acolo unde l-a întâlnit pe eroul Iulius Filip.
ION BUGAN: Una din metode era lipsa de aer și înfometarea. Obloanele ferestrelor erau bătute în cuie ca să nu vină aer sau să nu dăm noi bilete, dar cui să-i dăm? Cine să le ia?
După venirea lui Ceaușescu la putere toate acestea s-au dat jos și în timpul anchetei nu te mai loveau, nu mai aplicau metode de tortură să te le lege cu mâinile la spate. Cea mai mare tortură era pe specială, pe "zarcă". Acolo erau duși deținuții trecuți pe lista neagră ce trebuiau torturați. Ei nu aveau dreptul la pachete, la vorbitor sau alimentație normală.
Majoitatea celor care au intrat pe "zarcă" le-au rămas oasele pe acolo și nu mai știe nimeni nimic de ei.