”Ce înseamnă depresia? Când se instalează depresia? În primul rând, când ne judecăm foarte aspru. Mai ales perfecțjoniștii, dar nu numai. Mai ales acele cuvinte urâte în mod constant, ”nu am reușit, nu am făcut bine, nu sunt suficient de bun”, probabil că ne spunem mult mai multe cuvinte de atât, de tipul ”iar nu sunt bun de nimic”. Aceste cuvinte și această autocritică generează durere interioară. Acesta este un caz de depresie.
Al doilea caz este că nu facem ce ne dorim cu sufletul. Fie să stăm la un serviciu care nu ne reprezintă, fie suntem într-o relație în care ne simțim singuri în doi.
Al treilea lucru este singurătatea. Pentru că noi, în ADN-ul nostru, suntem tribali. În ADN-ul ancestral, am crescut în triburi. Avem dependență de ceilalți oameni. Dacă sunt toate trei, în mod cert depresia este una foarte adâncă. E clar că a pornit de undeva. Ca să o poți depista, desigur că poți să te duci la psiholog, la psihoterapeut, și poți încet, încet să depistezi cauza care a generat această problemă. Există o terapie inovativă care intră în zona de emoție și caută cauza. Se numește terapie de transformare rapidă. (...) Decât să stai la psihoterapeut un an, doi, ai ocazia, în maxim trei ședințe, depinde de cât de încărcată e trauma, să ajungi în cauză.
E suficient să ți se fi întâmplat ceva la școală, chiar am avut un client care la clasa I a ridicat mâna să răspundă la o întrebare iar învățătoarea i-a dat răspunsul: ”Dacă nu știi, să taci, să nu mai vorbești!”. Iar acea persoană, dintr-un copil extrovert, vesel, frumos, în timp a încărcat acest ”nu sunt suficient”, a devenit introvert, și nu mai poate să exprime.
Trebuie să ne dorim cu adevărat să scăpăm de depresie ca să reușim
Potrivit Oanei Berdilă, ca să putem schimba vindeca această depresie, trebuie să ne dorim foarte mult.
”În momentul în care realizez că îmi fac singur rău, pe un eveniment care nu mă mai afectează, de cele mai multe ori aceste condiționări limitative se încarcă în copilărie. Ideea de schimbare vine cum? Eu pot să refac sinapse neuronale, folosindu-mi aceleași resurse pornind de la o nouă imagine. Ce îmi doresc să fiu? Iată motivația! Aia vreau să fiu! Și atunci, aceleași rețele neuronale, prin repetiție, neuronii pe care îi stimulez permanent, sunt neuronii care se conectează.
În mod cert, când eu schimb un obicei care reprezintă o rețea, de exemplu o anxietate, frica de necunoscut, în momentul în care eu am o frică, frică ce înseamnă? În spatele ochilor, există amigdala, care face legătură cu sistemul limbic. Ăla e sistemul reptilian, supraviețuirea. Animalele, de cele mai multe ori, îngheață. Le vezi că numai ochii îi mișcă. Dacă intră sistemul reptilian, este foarte puțin probabil să se mai poată ajunge pe lob frontal stânga, să analizez, să văd ce se întâmplă. Și atunci rămân cu starea de panică. Încerc să fug de acolo.
Ca eu să pot să încep să fac schimbarea, trebuie să ajut omul să ajungă să analizeze gândul și să înțeleagă că nu poți controla absolut nimic din exterior, dar ce poți controla este să îți controlezi gândurile. Și să te întrebi: gândul ăsta e real? Sau e o teamă? Pentru că, practic, prin acea întrebare, tu reușești să creezi o nouă sinapsă neuronală care să nu îți mai dea senzația de panică. Și să ți-o dea pe cea de stăpânire”, a povestit Oana Bărdilă la Antena 3.