Scăiuşul este o mică localitate aflată în Caraş-Severin, la graniţa cu judeţul Timiş. Comunitatea de aici e formată în mare parte din bătrâni, marcaţi şi acum de evenimentele ce au avut loc în urmă cu mai bine de 80 de ani.
De două ori pe an, în 15 august şi la sfârşitul lunii septembrie, mii de credincioşi de toate riturile se adună în mica localitate cărăşeană pentru a marca prin pelerinaje şi rugăciuni lăcrimarea unei icoanei cu Fecioara Maria şi Pruncul Isus care se află în biserica satului. Chiar dacă faptele s-au petrecut în urmă cu 82 de ani, Biserica Greco-Catolică le consideră printre cele mai importante din întreaga ţară şi le cinsteşte ca atare, cei mai înalţi prelaţi ai cultului venind aici ani la rând să slujească.
La începutul anilor 1800, ţinutul a fost bântuit de ciumă, aproape jumătate din populaţie fiind secerată de teribila molimă. Zeci de gospodări au rămas ale nimănui. Regiunea a fost pustită şi oamenii erau tot mai puţini. Istoria spune că abia vreo 50 de ani mai târziu au fost aduşi cehi şi slovaci care să repopuleze zona. Aceştia şi-au reconstruit casele şi au format o comunitate cu obiceiuri şi tradiţii specifice locurilor de unde veneau. Spre sfârşitul anilor 1800, localnicii au făcut donaţii ca să ridice o biserică. Fiecare a contribuit după puterile lui. Familia Martiac, de exemplu, a cumpărat o icoană cu Fecioara Maria şi Pruncul Isus şi a donat-o lăcaşului de cult. Credincioşii au împodobit-o cu o coroană de argint, făcută la Lugoj de argintarul evreu Koloman Blum. Credincioşii i-au mai atârnat Fecioarei, mărgele la gât şi i-au pus văl pe cap, după stilul vechi slovac.
După aproape 50 de ani, în 1934, după ce icoana devenise simbolul credinţei localnicilor, Scăiuşul trece printr-un eveniment ce avea să-l marcheze puternic şi în zilele noastre. În ultima zi a lunii septembrie, a acelui an, în sat era sărbătoare şi se ţinea o horă în curtea bisericii.
Mai mult, pe Adevarul.ro