Este o întrebare care se va adresa încă mulți ani de acum înainte. Este o întrebare folosită și de nostalgicii comunismului, de cei care și-au pierdut privilegiile de atunci, dar și de cei care promovează conspirațiile. Echipa Antena 3 CNN a încercat să răspundă la această întrebare folosind date economice oficiale de atunci și din prezent, le-a comparat și le-a analizat. Iată rezultat.
Există câteva date statistice net în favoarea anului 1989 față de prezent. În 35 de ani, populația României a scăzut cu 3 milioane de oameni. În valoarea tranziției, mulți români au ales să plece din țară în străinătate pentru a câștiga mai mult.
Au plecat mai ales tinerii, persoanele în putere. Astfel s-a ajuns ca numărul salariaților să scadă dramatic. Dacă în 1989 munceau în România peste 8 milioane de oameni, azi numărul salariaților este puțin peste 6,5 milioane. Mai mult, populația a îmbătrânit din cauza plecării tinerilor și a scăderii continue a natalității.
În prezent sunt aproape 5 milioane de pensionari, față de 3,4 milioane la finalul epocii Ceaușescu
Strict statistic însă, sunt multe cifre și în avantajul perioadei în care trăim. Dolarul, moneda în care se făcea aproape exclusiv comerț internațional, valora la Revoluție 15 lei, în condițiile în care românii nu aveau dreptul să dețină valută. Astăzi, un dolar valorează 4,5 lei, exprimat în moneda americană, salariul mediu pe vremea lui Ceaușescu era de doar 204 dolari, acum a ajuns la 1.050 dolari.
Inclusiv diferența în ceea ce privește pensiile este semnificativă. Pensia medie în 1989 era sub 100 dolari, iar în prezent se apropie de 450 de dolari. Cea mai concludentă comparație însă, este cea privind produsul intern brut. Economia de stat socialistă avea productivitate scăzută, produsele erau de proastă calitate, iar România exporta mai ales în celelalte state socialiste.
Industria producea, dar nu vindea. Agricultura era mare doar în cifrele raportate la partid. Tehnologiile erau învechite, materiile prime aduse din străinătate erau scumpe. Capitalismul a adus, după o perioadă de tranziție în care românii au suferit tehnologii noi, o creștere importantă a ponderii serviciilor, productivitate crescută, investiții românești și străine majore.
Intrarea în Uniunea Europeană a însemnat aducerea economiei românești la standarde occidentale. S-a ajuns astfel ca de la 53,6 miliarde dolari, cât era produsul intern brut în 1989, acesta să ajungă la peste 1913 miliarde de dolari.
Diferența dintre produsul intern brut pe cap de locuitor este și a netă, în favoarea vremurilor pe care le trăim, de la 8.000 dolari la 15.000 dolari.
Există însă o diferență mare, aparent în favoarea României socialiste. Deficitul bugetar era zero în 1989 și de 5% din PIB în 2023. În aprilie 1989, Nicolae Ceaușescu anunța că Republica Socialistă România și-a plătit toată datoria externă, care la un moment dat ajungea la un vârf de 13 miliarde de dolari.
Anunțul a fost făcut în cadrul plenare comitetului central al Partidului Comunist Român și a avut ecou în presa din întreaga lume. Numai că această datorie a însemnat un deceniu de austeritate. 23 de milioane de români au fost supuși la foamete și frig. Mai mult, unele cheltuieli erau uriașe și nu se justificau. Din cauza megalomaniei lui Nicolae Ceaușescu s-au cheltuit sume importante.
Casa Poporului, astăzi Palatul Parlamentului, a fost construită cu eforturi de neimaginat. Nici astăzi, la 35 de ani de la căderea lui Nicolae Ceaușescu nu sunt folosite toate spațiile din această clădire.
Prețurile erau mai mici pe vremea lui Ceaușescu
O spune statistica, tot raportat la dolar, aparent era mai ușor să cumpere alimente sau combustibili. Practic, se observă că în 35 de ani, prețurile au explodat. Pâinea, untul și uleiul erau aproximativ de două ori mai ieftine, iar carnea de porc era de aproape trei ori mai ieftină.
La fel, benzina era mai ieftină, în schimb, zahărul costa de două ori mai mult decât acum. Este adevărat, prețurile produselor alimentare erau, în termeni nominali, mai mici decât sunt acum, însă de cele mai multe ori alimentele nu puteau fi cumpărate la aceste prețuri, pentru că fie lipseau din magazine, fie erau raționalizate.
În consecință, în România s-a dezvoltat o piață neagră în care totul se vindea mai scumpă. Sau pentru a cumpăra ceva mai de calitate, unii românii apelau la o practică ce a rămas cunoscută sub numele de PCR, adică pile, cunoștințe și relații.
Da, alimentele erau mai ieftine în 1989, însă pensiile și salariile erau mult mai mici. Un calcul simplu arată că un român cu salariu mediu în 1989 putea să cumpere într-o lună 92kg de carne de porc. Se pot cumpăra 169kg.
Tot atunci, cu un salariu se puteau cumpăra 785 de pâini, pe când acum se pot cumpăra 2500 de pâini. Și chiar dacă benzina era mai ieftină, acum un român își poate cumpăra din salariu mai mult decât dublul cantității din 1989.
Se trăia mai bine pe vremea lui Ceaușescu? Cifrele pot fi oricând combătute, dar nu toate. În 1989, speranța de viață a unui român era de 69 de ani. Acum, după 35 de ani de la Revoluție, un român trăiește, în medie, aproape 77 de ani, iar speranța de viață mai mare nu poate fi decât consecința unui trai mai bun.