În Dumbrava Sibiului, Muzeul Astra este recunoscut pentru cele mai frumoase reconstituiri ale obiceiurilor străvechi. Dar publicul nu doar asistă pasiv, ci poate oricine să guste din „demonstrație”, apoi să ia și la pachet. În perioada 16-17 decembrie, între orele 10-16, evenimentul „Târgul de țară la Ignat”. Inițiativa face parte din programul Târgul de țară: grădină și peisaj legumicol, 2023, care promovează gastronomia populară.
În cadrul evenimentului, în zona bucătăriei de la Târgul de țară din Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, se vor desfășura pregătirile specifice bucătăriei tradiționale în pragul sărbătorii Crăciunului. Acest lucru va fi realizat utilizând cunoștințele, metodele și instrumentarul tradițional, dar și patru porci, fiecare de aproximativ 200 kg, din rasele Mangalița și Bazna.
,,În tradiția românească, sărbătoarea Sfântului Ignat are mai mult un caracter domestic, iar perpetuarea unor obiceiuri de alimentație tradițională i-a asigurat notorietatea. Sfântul Ignat este mai degrabă un sfânt al belșugului și un vestitor al sărbătorii celei mari a Nașterii Domnului. Numele Ignatie are două etimologii: una greacă care se traduce prin „înfocatul, cel plin de dragoste” și una latină care se traduce prin „foc, lumină, strălucire, raze de soare”. Povestirile și datinile populare românești au preluat destul de puține credințe din tradiția creștină”, explică Mihaela Gherghel, muzeograf Muzeul ASTRA.
[GAL layout="2"]Specialista amintește și de o legendă care spune că Sfântul Ignat era făcător de minuni și că ori de câte ori înnopta în câte o casă, lăsa „câte ceva de ținut minte”. „Așa s-a întâmplat într-un Ajun de Crăciun la casa unui sărman pe care l-a îndemnat să sape sub pat unde va găsi un porc bun de tăiat. Sfântul l-a învățat cum să-l pregătească și apoi să nu uite să dea și altora: de atunci, oamenii au învățat să taie porci de Crăciun”, mai spune cercetătoarea.
Povestirile îl prezintă pe Ignat în contextul sărbătorii Crăciunului fie în calitatea lui de sfânt făcător de minuni, fie într-o condiție umilă din care iese grație ajutorului divin, fapt ce justifică denumirea populară: Ignatul porcilor. „După rânduiala gospodăriei tradiționale, înaintea Sărbătorii Nașterii Domnului, se făceau pregătiri atât sufletești cât și gospodărești pentru a trece cu bine și cu îmbelșugare perioada sărbătorilor. Masa de sărbătoare trebuia să fie una bogată, atât pentru cei ai casei, cât şi pentru colindători sau oaspeţi. Se pregăteau mâncăruri alese, intrate în obiceiul satului și al familiei. Fiecare mare sărbătoare avea dedicate preparate dintr-un anumit ingredient principal. Astfel, la Crăciun, acesta era porcul, la Paşti, mielul, iar la Rusalii, mielul sau iedul, în funcţie de ce avea gospodarul”, explică Mihaela Gherghel.
În satul tradițional, în fiecare gospodărie se obișnuiește și astăzi să se taie porcul înainte de Crăciun, începând chiar din prima săptămână a lunii decembrie, declându-se astfel Ignatul, mai mult pe fondul transformărilor socio-economice din lumea contemporană, care nu țin de o voință a încălcării tradiției, ci de zilele libere pe care le au românii, pentru a se putea dedica și treburilor gospodărești. La fel este declalat și calendarul evenimentelor concepute pentru a le oferi aceste obiceiuri celor care nu pot beneficia de activitățile tradiționale în propriile gospodării. Se respectă și astăzi, în mare măsură, practicile străvechi, la care s-au adăugat reguli de igienă, însă pentru prepararea cârnaților, a caltaboșilor și a altor mezeluri tradiționale, se folosec aproximativ aceleași rețete și tehnici din vechime.
Toate acestea vor fi prezentate și comentate de spcialiști, la sărbătoarea Ignatului de la Asta Sibiu, în următarele două zile, pentru vizitatorii muzeului. Astfel, publicul va putea vedea și gusta tradiția, cu toate ingredientele autenticității. „Modalităţile de preparare aveau ca scop conservarea ingredientelor prin sărare, condimentare, zvântare, afumare, uscare, prăjire, fierbere sau doar opărire. În ziua în care se tăia porcul, se preparau: cârnaţul, cârtaboşul şi pateul, sângeretele, jumările, untura topită, toba. Spetele, pulpile, peciile, slănina se lăsau cu sare câteva zile, apoi se zvântau bine și se puneau în pod sau în afumătoare pentru a se afuma. Când cârnațul și carnea erau afumate și dădeau să se usuce, o parte se prăjeau în bucăți mai mari și se puneau cu untură fierbinte în garnițele sau în oalele de carne. Din acestea se scoteau bucăți care erau baza unor altor mâncăruri ce se făceau din varză, fasole, cartofi”, mai spune muzeograful.
Toate acestea și multe alte rețete și povești, se vor servi, la cald, lângă foc și cu o cană de vin fiert, în ambele zile de desfășurare a evenimentului. Se va prepara pomana porcului, care se va putea degusta fierbinte, alături de murături, caltaboș, jumări și cârnați. Vor fi prezenți și producători cu preparate tradiționale pe care le vizitatorii le vor putea degusta și cumpăra. Specialiștii muzeului ne asigură că produsele sunt preparate după rețetele păstrate de la generațiile anterioare sau redescoperite și renăscute din grija pentru sănătate în acord cu resursele naturale atât de darnice ale zonei Sibiului.