Când renunţăm la lucruri care ne fac plăcere, atunci începem să nu ne iubim. Când renunţăm să ne odihnim, când renunţăm la tăria noastră de caracter.
Dacă începem să nu mai ţinem cont de părerea celorlalţi, e foarte important. Acesta este primul lucru, unul dintre principii. Atunci când nu mai ţinem cont de părerea celor din jur, ne creşte iubirea de sine.
Când încercăm să nu ne mai plângem şi să cerem aprobare. Deşi, oamenii când întreabă asta, hotărârea e luată deja, dar au nevoie de confirmare. Şi oricum nu ţine cont de nicio părere pe care o primeşte, ţine cont doar de părerea lor.
Doar că în astfel de situaţii, îţi scade stima de sine.
Cererea unei păreri, cererea unei confirmări, este ca să se mai plângă o dată pentru că există şi această formă de victimizare. Practic, se cerşeşte atenţie. Când nu mai cerem opinii peste opinii, ne iubim mai mult.
Efecte uimitoare ale iubirii de sine, cu Lidia Fecioru: "Iubirea de sine, încurcată cu egoul"
Renunţăm la odihnă când ne scade stima de sine. Nu mai dormim ca lumea, nu ne mai odihnim, nu ne detaşăm de probleme, începem să acumulăm şi toate aceste lucruri duc către această scădere de sine.
Trebuie să nu ne pese de gura lumii, însă nouă ne pasă din ce în ce mai mult de gura lumii, asta înseamnă că nu ne iubim.
Când ai responsabilitate faţă de viaţa ta, începi să comunici doar cu oameni cu care îţi face plăcere. Dacă cineva îţi face rău, încearcă să ignori. Şi ai să vezi cum lucrurile se schimbă.
Asta înseamnă să te respecţi şi să te iubeşti pe tine. Să nu te cobori la nivelul celui care vrea să te tragă în jos ca să te bată cu armele lui.
Cu siguranţă, toate lucrurile astea sunt din bagajul nostru de experienţe şi noi poate am fost un om care ne-am iubit foarte mult, dar de multe ori iubirea de sine este încurcată cu egoul. Este confundată.
Oamenii interpretează şi dacă te văd un pic mai detaşat faţă de ce se întâmplă în jurul tău, spun că eşti fudul sau arogant.
Fiecare trebuie să fie el însuşi, să nu încerce să copieze pe nimeni.
Sunt de acord să împrumutăm unele lucruri de la prietenii noştri, gesturi, ticuri, vorbe, dar esenţa trebuie să rămână. Cine eşti tu cu adevărat.
Iubirea de sine nu vine la o anumită vârstă, iar câteodată chiar şi copiii au atitudine. Noi de la copii trebuie să învăţăm. Mă uit la ai mei, dacă încerc să o pun la punct pe nepoată, ea ripostează şi mă întreabă: de ce? Are argumente.
Efecte ale iubirii de sine, cu Lidia Fecioru: "Trebuie să începem să ne îngrijim"
Începem să ne îngrijim. De multe ori, acest lucru lasă de dorit împrejurul nostru. În această perioadă, de când purtăm masca de protecţie, femeile au uitat să se feminizeze, să se aranjeze.
Când au pus masca pe gură, zici că şi-au pus ochelari. Parcă au uitat unde e oglinda în casă.
Sentimentul de iubire de sine este atunci când ne îngrijim. Oamenii spun: îmi schimb locul, schimb norocul. Ori când schimbăm locul, noi ne luăm pe noi cu noi. Deci, trebuie să schimb ceva în interiorul meu.
Abia atunci vom fi siguri că s-a schimbat ceva cu adevărat.
Să nu încercăm să fim duali. Dualitatea este o viaţă grea, oboseşti să o duci. În felul nostru de a fi, inclusiv de a ne comporta dual. Cu unele persoane ne comportăm într-un fel, cu altele altfel.
Dacă anumite persoane merită un alt tip de comportament decât cel normal al fiecăruia dintre noi, atunci nu are ce căuta în viaţa noastră. Asta nu este o dovadă că eşti puternic, ci o dovadă că nu te iubeşti deloc şi eşti în stare să fi un linguşitor.
De foarte multe ori, nu trebuie să le închidem gura celor care ne deschid ochii. Trebuie să acceptăm că există oameni care se iubesc foarte mult, care sunt sinceri şi care sunt ca noi şi un astfel de om îmi poate spune oricând că am greşit.
Se spune că acele scuze nu înseamnă că tu nu ai dreptate şi că are celălalt dreptate, ci înseamnă că ştii când să ai o astfel de atitudine de a păstra o relaţie sau de a nu strica o relaţie frumoasă cu cineva. Chiar dacă am dreptate, fac un compromis cu mine.
Efecte uimitoare ale iubirii de sine, cu Lidia Fecioru: "Să nu avem regrete"
Să nu jelim că am făcut ceva, dacă atunci când am făcut acel ceva eram foarte fericiţi. Să nu avem regrete pentru lucrurile frumoase pe care le-am făcut.
Să nu stăm în relaţii nici pentru bani, nici pentru copii şi nici de milă. Pentru că de bani ne vom sătura, copiii vor creşte, dar mila se va transforma în ranchiună. În ură.
Lucrurile nu vor rămâne pe loc. E o problemă de timp până când se vor transforma aceste lucruri. Oamenii m-au învăţat. Oamenii din jur ne învaţă, ne forţează, ne aduc în faţa faptului împlinit şi ne forţează să ne iubim.
Avem compasiune, ne pare rău de unele lucruri, dar nu pot trăi astfel de momente înăuntrul meu pentru că nu am de ce. Am pus la punct oameni care au încercat să îmi invadeze viaţa, am ajutat oameni care se pierdeau, dar era foarte duri când îi ajutam.
Eu eram o fată foarte bună, mă puneai la rană, dar oamenii din jurul meu m-au făcut să mă schimb şi să mă iubesc pe mine şi să îmi dau seama că, de fapt, cela mai mult contezi tu cu tine însuţi.
Depresia este cea mai parşivă şi cea mai perfidă stare, care vine pe furiş şi se instalează. Foarte mulţi nu îşi dau seama de această stare pe care o avem ascunsă. Oamenii o resping, dar o respind degeaba pentru că trebuie să fi sincer cu tine ca să realizeazi că ai un duşman care este sub pielea ta.
Copiii cresc, banii pe toţi n-o să îi câştigi din lumea asta, dar tu o să te trezeşti la un moment dat şi o să îţi zică bărbatul: tu nu vezi ce mustaţă ţi-a crescut? Sau copiii îţi vor reproşa lucruri.