În câteva fracțiuni de secundă m-am dezmeticit și eram deja în bucătărie. Am trezit doi oameni din redacție. Aceeași reacție ca a mea. Cumva refuzau să creadă.
Dar deja știrea era pe Facebook. Au apărut și poze. Înainte ca noi să intrăm primii în direct, martorii vorbeau de nenorocirea pe care aveam s-o retrăim. Mă uit în dormitorul copilului: dormea. Fix așa a fost și la Colectiv.
Mi s-a pus un nod în stomac și mi-am făcut birou din masa de la bucătărie. Fix ca atunci: un laptop, telefonul mobil și televizorul. Informațiile veneau în cascadă.
Iar primele intervenții telefonice la noi au fost. Pe la 6. Mi s-a făcut rău când am auzit, în direct, cei mai înalți oficiali zicând că nu sunt victime. Erau. Erau și morți. Erau și răniți. Scria lumea pe rețelele de socializare. În online era dezastru. Iar ei, la tv, ziceau că e bine.
Cumva din vocea ministrului Sănătății se înțelegea că e grav. Era bulversat și nu-și găsea cuvintele. Dar ne liniștea. Nu pe noi, ăștia de la Antena 3, pe noi, cetățenii.
Pe noi, care ne uitam la Antena 3, și aflam că ardea centrul universului în pandemie pentru țara asta. Și rememoram: Giulești, Colectiv, Piatra Neamț. Totul era cumva copy-paste. O tragedie, autorități care ne liniștesc și după, avea să vină haosul.
Acum, la câteva zile după, toată lumea încearcă să afle de ce s-a întâmplat. Și eu, ca și ceilalți colegi ai mei, am pus această întrebare de fiecare dată. Și la Giulești, și la Colectiv și la Piatra Neamț. Acum, pe mine nu mă mai interesează "De ce?". Nu mai vreau să știu. Pentru mine nu mai contează. Cred că și pentru toți cei care au pierdut pe cineva important e să se oprească totul.
La tragedia de la Bals, morții sunt 7 la număr. Nu e doar o cifră. Nu sunt doar statistici negre. Sunt 7 oameni, mame și taţi, cu 7 familii. Undeva, sunt copii care-i plâng, sunt frați, sunt surori. Sunt 7 oameni care nu pot fi înlocuiți. De ce au murit? Nu cred că-i mai interesează pe ai lor "aflarea adevărului". Firește!
Anchetatorii să-și facă treaba! Să afle! Să cerceteze! E treaba lor! Iar ei, toți oficialii, toți miniștrii de la Sănătate, toți premierii, toți președinții țării, să-și facă bagajelele și să plece acasă! Să se mute! Să trăiască pe propria lor piele cum e să fii muritor de rând, ca noi cetățenii care plătim taxe, și ajungem doar cifre în niște statistici.
Să vină cineva cu o putere magică să le ia toată puterea și să simtă și ei suferința noastră, a omului de rând, lăsat de izbeliște. Să vadă cum e când nu ai pe cine să suni când ai un bolnav în casă și n-ai unde să-l duci. Că n-ai pe cine să suni, când arde un spital și nu știi dacă omul tău drag e viu sau mort.
Că așa funcționează pentru ei. Iar Noi, trebuie să avem grijă să nu ne îmbolnăvim, să nu luăm covid, că oricum nu avem loc în spital sau sărim în aer! Să nu facem alte boli, că oricum nu avem loc, pentru că nu avem covid. Să nu naștem! Să nu petrecem! Să nu ardem, că oricum nu s-a făcut niciun pat pentru arși, de la Colectiv încoace! Să nu ieșim pe stradă, că șosele n-a construit nimeni!
Să avem grijă de copiii noștri, eventual să le punem GPS dacă putem, pentru că dacă dispar nu-i găsește nimeni! Vezi cazurile Caracal, Gura Șuții, Arad etc. Trebuie să facem cumva să ne vaccinăm. Noi ăștia, mă refer la proştii de rând cu boli grave, oameni în vârstă. În rest... trebuie să avem grijă să nu facem nimic! Trebuie să avem grijă de noi! Suntem pe cont propriu!