Una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului este ruptura de ligament incrucisat anterior. Este posibil să fi auzit sportivi, în special schiori sau jucători de fotbal, menționând că au fost supuși unei intervenții chirurgicale de reconstrucție a ligamentului incrucisat.
Sporturile solicitante pot cauza un risc semnificativ pentru sportivi de a-și rupe ligamentul incrucisat. Cu toate acestea, nu înseamnă că o ruptura de ligament incrucisat nu se poate întâmpla și în viața de zi cu zi, celor care nu practică un sport profesionist.
Deoarece ligamentul incrucisat anterior este unul dintre ligamentele primare care vă ajută să vă stabilizați genunchiul, orice ruptura de ligament incrucisat care apare poate afecta semnificativ modul în care desfășurați anumite activități zilnice, cum ar fi mersul sau urcatul pe scări.
Care sunt simptomele unei rupturi de ligament incrucisat anterior?
Atunci când suferiți de o ruptura de ligament incrucisat se dezvoltă o durere și înflamație la nivelul genunchiului, eventual cracmente. De obicei, pacienții cu o ruptura de ligament incrucisat pot desfășura activități normale, dar ulterior apar simptome inclusiv instabilitatea genunchiului (unde genunchiul cedează, mai ales când schimbați direcția în timp ce mergeți sau alergați), precum și dureri recurente.
Tratamentul precoce pentru ruptura de ligament incrucisat poate preveni deteriorarea ulterioară a țesutului înconjurător de fiecare dată când genunchiul cedează. Aceasta include leziunile cartilajului și rupturile de menisc, precum și artrita.
Ce pacienți sunt candidați pentru operația de reconstrucție după o ruptura de ligament incrucisat?
Chirurgia de reconstrucție nu este necesară pentru toate tipurile de ruptura de ligament incrucisat anterior și depinde în primul rând de obiectivele individuale ale pacientului. Reconstrucția ligamentului incrucisat nu este o procedură sensibilă la timp și poate fi efectuată în mod electiv, cu excepția cazului în care există o posibilitate de deteriorare mai mare a cartilajului, meniscului sau altor ligamente.
Din păcate, ligamentul incrucisat anterior nu se poate vindeca singur odată rupt complet. Cu toate acestea, este posibil să puteți trăi o viață sănătoasă și funcțională cu o ruptura de ligament incrucisat anterior.
Un ligament incrucisat anterior complet funcțional nu este necesar pentru activitățile simple de zi cu zi, el ajută în special la sporturi sau activități ce necesită o forță fizică ridicată. Terapia fizică, utilizarea ortezelor și evitarea activităților de pivotare pot fi un tratament suficient pentru pacienții mai în vârstă sau pacienții care sunt dezinteresați de opțiunile chirurgicale pentru ruptura de ligament incrucisat.
Pentru pacienții care doresc să se întoarcă la exerciții sau activități sportive care folosesc pivotarea, răsucirea sau translația laterală, intervenția chirurgicală este mai potrivită ca tratament de primă linie. Recomand intervenția chirurgicală de reconstrucție pentru acești pacienți, deoarece pot apărea leziuni suplimentare ale meniscului, cartilajului sau altor ligamente dacă articulația genunchiului se deplasează fără un ligament incrucisat anterior funcțional care să o protejeze și să o stabilizeze.
Cum se efectuează operația de reconstrucție pentru o ruptura de ligament incrucisat?
Intervenția chirurgicală pentru o ruptura de ligament incrucisat se desfășoară artroscopic, mai exact este introdus un aparat, numit artroscop. această variantă este mult mai sigură decât chirurgia deschisă, fiind o metodă minim invazivă.
Reconstrucția ligamentului incrucisat anterior implică îndepărtarea țesutului existent si deteriorat și apoi recoltarea unei grefe. Aceasta folosește fie propriul țesut al pacientului (autogrefă), de obicei de la ischiogambieri sau tendonul patelar, fie grefe sintetice (foarte rar folosite). De preferat sunt autogrefele (grefele recoltate de la pacienți), pentru ca nu au riscul de a fi respinse de organism si se integreaza bine in articulatia genunchiului
Metodele de tratament pentru o ruptura de ligament incrucisat depind foarte mult de obiectivele pacientului și nivelul de mișcare la care acesta dorește să ajungă. Recomand sfătuirea cu un medic chirurg ortoped pentru a găsi cea mai potrivită metodă de tratament, fie chirurgical sau conservator.