Rugăciune ocupă un loc foarte important în viaţa unui creştin, aceasta fiind modul prin care putem dialoga cu Dumnezeu.
În acest sens Tomáš Špidlík precizează că "rugăciunea este o înălţare a minţii spre Dumnezeu, o cerere adresată lui Dumnezeu, un dialog cu Dumnezeu”.
Totodată, Arhimandritul Zaharia Zaharou ne învaţă şi el că "rugăciunea este rodul iubirii. Dacă ne rugăm, înseamnă că Îl iubim pe Dumnezeu. Și, desigur, dacă Îl iubim pe Dumnezeu, atunci cu siguranță că ne vom ruga”.
Prin rugăciune aducem laudă lui Dumnezeu şi-L preamărim urmând îndemnul psalmistului: "Toată suflarea să-L laude pe Domnul!”
Totodată, prin intermediul ei mulţumim lui Dumnezeu, arătându-ne recunoştinţa pentru viaţa noastră şi binefacerile primite de la El.
Când ne rugăm, trebuie să o facem cu toată fiinţa noastră, cu smerenie și cu încredere în Dumnezeu.
Pentru creştini, cea mai apropiată rugăciune este cea în care rostim numele Mântuitorului şi rugându-ne spunem: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul/păcătoasa”.
Potrivit Sfintei Scripturi, temelia mântuirii noastre sufleteşti sunt smerenia şi înfrângerea, care încep din cunoaşterea şi recunoaşterea stării noastre celei păcătoase.
Psalmul 33 şi Psalmul 50 ne aduc aminte de aceste două virtuţii, prin versurile: "Aproape este Domnul de cei cu inima înfrântă şi pe cei smeriţi cu duhul îl va mântui" şi "Inimă înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi"
Preotul Iosif Trifa vorbeşte în carta sa Oglinda inimii omului despre întâlnirea dintre propovăduitorul Evangheliei şi marele păcătos care îşi dorea mântuirea." Un propovăduitor al Evangheliei l-a învăţat pe un mare păcătos să-şi înceapă drumul spre mântuire rostind timp de două săptămâni o rugăciune formată din doar patru cuvinte.
La finalul celor două săptămâni, propovăduitorul s-a întâlnit din nou cu păcătosul. Acesta plângea cu amar spunând că îşi "aflase" inima. De fapt, această "aflare" a inimii era începutul mântuirii sale.
Un om care se roagă şi care se uită spre Dumnezeu capătă o stare de liniște, se curăță de gândurile negative, alungă orice umbră din mintea și sufletul său şi intră într-o stare de echilibru, de liniște.
Rugăciunea formată din patru cuvinte care se rosteşte în toate cele 48 de zile ale Postului Paştelui este: "Doamne, arată-mi inima mea!".