Roverul Curiosity a făcut cea mai neobișnuită descoperire de până acum pe Marte: roci formate din sulf pur. Și totul a început când roverul de 1 tonă a trecut întâmplător peste o stâncă și a spart-o, dezvăluind cristale verzi-gălbui nemaivăzute până acum pe Planeta Roșie, scrie CNN.
„Cred că este cea mai ciudată descoperire din întreaga misiune și cea mai neașteptată”, a spus Ashwin Vasavada, om de știință implicat în proiectul Curiosity la Jet Propulsion Laboratory al NASA din Pasadena, California. „Trebuie să spun că am avut mult noroc. Nu orice piatră are ceva interesant înăuntru.”
Echipa Curiosity era nerăbdătoare ca roverul să investigheze canalul Gediz Vallis, un șanț sinuos care pare să fi fost creat acum 3 miliarde de ani de un amestec de apă curgătoare și resturi. Canalul este sculptat într-o parte a Muntelui Sharp de 5 kilometri înălțime. Rover-ul urcă muntele din 2014.
Pietrele albe fuseseră vizibile în depărtare, iar oamenii de știință din misiune doreau o privire mai atentă.
În dimineața zilei de 30 mai, Vasavada și echipa sa au văzut o piatră zdrobită de roțile roverului. O imagine mai atentă a stâncii a făcut clară descoperirea „uimitoare”, a spus el.
Unele dintre descoperirile făcute de Curiosity, cum ar fi lacurile care au durat milioane de ani și prezența materialelor organice, au contribuit la scopul final al misiunii roverului: încercarea de a determina dacă pe Marte a existat viață
Acum, oamenii de știință se află încearcă să afle ce înseamnă prezența sulfului pur pe Marte și ce spune despre istoria planetei roșii.
O descoperire uluitoare
Curiosity descoperise deja sulfați pe Marte, sau săruri care conțin sulf care se formează atunci când apa se evaporă. Echipa a văzut dovezi ale sulfatului de calciu alb strălucitor, cunoscut și sub denumirea de gips, în fisurile de pe suprafața marțiană, care sunt în esență depozite de apă dure lăsate în urmă de curgerile antice de apă subterană.
„Nimeni nu se aștepta să găsim sulf pur”, a spus Vasavada.
Rocile de sulf au de obicei ceea ce Vasavada descrie ca fiind o „textură frumoasă, translucidă și cristalină”, dar intemperii de pe Marte, în esență, au sablat exteriorul rocilor pentru a se amesteca cu restul planetei, care constă în mare parte din nuanțe de portocaliu.
Membrii echipei au fost uimiți de două ori - o dată când au văzut „textura și culoarea superbă din interiorul” stâncii și apoi când au folosit instrumentele Curiosity pentru a analiza roca și au primit date care indică că era sulf pur, a spus Vasavada.
Anterior, în timp ce explora Marte, roverul Spirit al NASA și-a rupt una dintre roți și a trebuit să o tragă în timp ce le folosea pe celelalte cinci pentru a conduce înapoi. Această situație a scos la iveală un sol alb strălucitor, care s-a dovedit a fi siliciu. Prezența siliciului sugerează că izvoarele termale sau orificiile de abur ar fi fost odată pe Marte, ceea ce ar fi putut crea condiții favorabile vieții microbiene dacă ar fi existat vreodată pe planetă.
Descoperirea de siliciu este încă una dintre cele mai importante descoperiri ale roverului Spirit, care a funcționat pe Marte din 2004 până în 2011. Și Vasavada spune că este ceea ce a inspirat echipa să se „uite în urma” roverului Curiosity – altfel nu ar fi văzut sulf zdrobit.
„Mi-a căzut maxilarul când am văzut imaginea sulfului”, a spus Briony Horgan,membru al misiunii Perseverance și profesor de științe planetare la Universitatea Purdue din West Lafayette, Indiana. „Sulful elementar pur este o descoperire foarte ciudată, deoarece pe Pământ îl găsim mai ales în locuri precum gurile hidrotermale. Gândește-te la Yellowstone! Deci, pentru mine, este un mare mister cu privire la modul în care s-a format această stâncă.”
Un câmp de „stânci ciudate”
În timp ce se apropia de canalul Gediz Vallis, Curiosity a trimis înapoi imagini cu o priveliște neobișnuită: o zonă plată, aproximativ jumătate de dimensiunea unui teren de fotbal, împrăștiată cu pietre albe strălucitoare de mărimea unei mâini.
La început, echipa a crezut că „stâncile ciudate” fac parte din resturile de pe canal, poate un strat pe care apa îl transportase, a spus Vasavada.
Dar, la o inspecție mai atentă, inclusiv zdrobirea rocii sulfuroase, echipa s-a convins că rocile s-au format acolo chiar în acea vale.
Echipa era nerăbdătoare să ia o mostră din roci pentru a le studia, dar Curiosity nu a putut să foreze în roci, deoarece acestea erau prea mici și fragile. Pentru a determina ce proces a format rocile de sulf, echipa a luat în considerare roca de bază din apropiere.
Sulful pur se formează doar în anumite condiții pe Pământ, cum ar fi procesele vulcanice sau în izvoarele calde sau reci. În funcție de proces, se creează diferite minerale în același timp cu sulful.
Pe 18 iunie, echipa a prelevat o piatră mare de pe canalul poreclit „Lacuri Mammoth”. O analiză a prafului stâncii, efectuată de instrumentele roverului, a relevat o varietate mai mare de minerale decât s-a văzut vreodată în timpul misiunii, a spus Vasavada.
„Gluma pentru noi a fost că am văzut aproape fiecare mineral pe care l-am văzut vreodată în întreaga misiune, dar totul în această stâncă”, a spus el. „Este aproape o abundență de bogății.”
Straturi ale istoriei marțiane
De la aterizarea pe Marte pe 5 august 2012, roverul Curiosity a urcat 800 de metri la baza Muntelui Sharp de la podeaua craterului Gale. Muntele este un vârf central al craterului, care este o albie antică vastă și uscată.
Fiecare strat al Muntelui Sharp spune o poveste diferită despre istoria planetei Marte, inclusiv perioadele în care planeta a fost umedă și când a devenit mai uscată.
În ultimul timp, Curiosity a investigat sistematic diferite caracteristici ale muntelui, cum ar fi canalul Gediz Vallis. Canalul s-a format mult după munte, deoarece sculptează prin diferite straturi ale Muntelui Sharp, a spus Vasavada.
După ce apa și resturile au sculptat o potecă, au lăsat în urmă o creastă de bolovani și sedimente de 3,2 kilometri sub canal.
Oamenii de știință s-au întrebat dacă inundațiile sau alunecările de teren au cauzat resturile, iar investigațiile Curiosity au arătat că atât fluxurile violente de apă, cât și alunecările de teren au jucat probabil un rol. Unele dintre roci sunt rotunjite ca niște roci de râu, ceea ce sugerează că au fost transportate de apă, dar altele sunt mai unghiulare, ceea ce înseamnă că probabil au fost aduse de avalanșe uscate.
Apoi, apa s-a înmuiat în resturi, iar reacțiile chimice au creat forme de „aureolă” care pot fi văzute pe unele dintre rocile pe care Curiosity le-a studiat.
„Nu a fost o perioadă liniștită pe Marte”, a spus Becky Williams, om de știință la Institutul de Științe Planetare din Tucson, Arizona. „Aici a fost o cantitate interesantă de activitate. Ne uităm la fluxuri multiple pe canal, inclusiv inundații energetice și aluviuni bogate în bolovani.”
Oamenii de știință sunt dornici să descopere mai multe detalii, inclusiv câtă apă a fost prezentă pentru a ajuta la sculptarea canalului, în primul rând.
Canalul Gediz Vallis a fost mult timp de interes pentru oamenii de știință, inclusiv pentru Vasavada, care își amintește că a privit imaginile orbitale cu mult înainte ca Curiosity să aterizeze pe Marte.