Comisia a declarat că a cerut sancțiuni financiare împotriva țărilor, deoarece acestea nu au reușit să transpună noua directivă, care stabilește standarde de conținut media la nivelul UE pentru toate mediile audiovizuale, până în septembrie 2020.
”Statele membre erau obligate să transpună această directivă și să comunice Comisiei măsurile naționale de transpunere până la 19 septembrie 2020. În absența adoptării normelor naționale relevante, Comisia a trimis scrisori de punere în întârziere către 23 de state membre în noiembrie 2020, urmate de nouă Opinii motivate în septembrie și două în noiembrie 2021”, anunță Comisia Europeană.
”Până în prezent, statele membre enumerate mai sus nu au reușit să transpună și să comunice pe deplin măsurile de punere în aplicare a AVMSD. Din acest motiv, Comisia a decis astăzi să trimită aceste cazuri Curții de Justiție a UE”, a adăugat instituția.
Directiva AVMSD guvernează coordonarea la nivelul UE a legislației naționale privind toate mediile audiovizuale. Cea mai recentă revizuire a AVMSD a fost efectuată în 2018. AVMSD revizuită oferă standarde de conținut media la nivelul UE pentru toate mediile audiovizuale, atât transmisiuni TV tradiționale, cât și servicii la cerere, pe lângă platformele de partajare video.
Aceste noi reguli ale UE urmăresc să creeze un peisaj audiovizual mai sigur, mai echitabil și mai divers. Acestea consolidează protecția spectatorilor, cu o atenție specială la siguranța celor mai vulnerabili, cum ar fi minorii, extind regulile privind conținutul ilegal și dăunător la platformele de partajare a videoclipurilor și promovează diversitatea culturală în mass-media audiovizuală. În plus, directiva a introdus cerințe suplimentare de independență pentru autoritățile naționale de reglementare a mass-media.
Din cauza transpunerii întârziate, cetățenii și întreprinderile din Cehia, Irlanda, România, Slovacia și Spania s-ar putea să nu se poată baza pe toate prevederile AVMSD. Acestea sunt crearea unor condiții de concurență echitabile pentru diferite tipuri de servicii media audio-vizuale; garantarea independenței autorităților naționale de reglementare a mass-media; păstrarea diversității culturale, de exemplu, solicitând ca serviciile video la cerere să aibă cel puțin 30% din lucrările europene în cataloagele lor; protejarea copiilor și a consumatorilor în general, prin stabilirea unor norme, de exemplu, pentru protecția minorilor împotriva conținutului dăunător în lumea online, inclusiv protecția serviciilor video la cerere și consolidarea protecției acestora în ceea ce privește comunicațiile comerciale audiovizuale; și
combaterea urii rasiale, religioase și a altor tipuri de ură prin consolidarea unor regulilor de combatere a instigării la violență sau la ură și a provocării publice la comiterea infracțiunilor de terorism.