Conform prevederilor Codului Muncii (Articolului 125), munca de noapte este definită ca acea activitate desfășurată în intervalul orar 22:00 - 06:00.
Pentru a fi considerat salariat de noapte conform aceluiași act normativ, există două criterii:
- Salariatul care lucrează cel puțin 3 ore în timpul său zilnic de muncă în intervalul de noapte.
- Salariatul care își desfășoară munca în intervalul de noapte în proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru.
Este important să subliniem că nu toate orele lucrate între 22:00 și 06:00 sunt considerate muncă de noapte conform legii, ci trebuie să fie îndeplinite și aceste criterii cantitative ale timpului de muncă.
Beneficiile acordate salariatului pentru munca de noapte
Munca de noapte implică un efort suplimentar din partea salariatului, iar legea prevede anumite beneficii pentru a recunoaște acest efort:
- Compensarea prin timp liber plătit, unde programul de lucru este redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă pentru zilele în care salariatul lucrează cel puțin 3 ore de noapte, fără a afecta salariul de bază.
- Compensarea printr-un spor salarial de 25% din salariul de bază pentru munca de noapte, dacă aceasta reprezintă cel puțin 3 ore din timpul normal de lucru.
Este important de menționat că evaluarea se face strict în funcție de intervalul de muncă prestat în timpul nopții.
De exemplu, dacă un salariat lucrează între orele 23:00 și 07:00, sporul pentru munca de noapte se aplică doar pentru orele lucrare între 22:00 și 06:00.
Durata normală a timpului de lucru pentru salariatul de noapte nu trebuie să depășească în medie 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de maximum 3 luni calendaristice, respectând prevederile legale privind repausul săptămânal.
În cazul în care munca de noapte se desfășoară în condiții speciale sau deosebite, limita de 8 ore pentru durata normală a timpului de lucru poate fi depășită, conform prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil.
În această situație, angajatorul trebuie să ofere perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani pentru orele lucrate peste această limită.
Obligațiile angajatorului
Angajatorul este obligat să informeze inspectoratul teritorial de muncă despre utilizarea frecventă a muncii de noapte, iar acesta va menține un registru de evidență în acest sens.
De asemenea, angajatorul trebuie să asigure examinarea medicală gratuită a salariaților care urmează să lucreze în schimbul de noapte, atât înainte de a începe activitatea, cât și periodic în timpul angajării.
Conform prevederilor Codului Muncii, detaliile privind condițiile de desfășurare a examenului medical și frecvența acestuia sunt stabilite prin regulament aprobat printr-un ordin comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului sănătății.
Deși regulamentul menționat în Codul Muncii nu a fost încă aprobat la data prezentării acestora, se aplică în continuare Hotărârea de Guvern nr. 355/2007 referitoare la supravegherea sănătății lucrătorilor, care prevede că aceste examene medicale periodice trebuie să fie efectuate anual.
Este important de menționat că angajații care întâmpină probleme de sănătate asociate cu munca de noapte și care sunt recunoscute ca având legătură cu aceasta ar trebui relocați la un program de lucru de zi pentru care sunt apti.