Atunci când oamenii învață cum să valorifice alfabetizarea emoțională, devin mai rezistenți și pot face față mai bine momentelor dificile ale vieții. La fel ca adulții, copiii se pot simți nesiguri sau nesiguri, sau pot prelua aceste emoții de la membrii familiei lor. Astfel, „alfabetizarea emoțională” devine o parte tot mai importantă din procesul de educare a copiilor.
De ce este important să ne recunoașem emoțiile
Expertul în sănătatea mintală a copiilor, Shahana Knight, e explicat, pentru BBC, motivele pentru care este important atât pentru copii, cât și pentru adulți să își înțeleagă și să își recunoască emoțiile.
Recunoașterea emoțiilor și învățarea de a le gestiona este una dintre cele mai importante abilități pe care le poți avea.
În realitate, persoanele care știu să își dea seama cum se simt și se pot calma sau își pot ajusta comportamentul au mai multe șanse să se descurce în viață, să aibă relații sănătoase și să gestioneze dificultățile și obstacolele.
Sentimentele sunt puternice și pot deveni uneori copleșitoare. Atât adulții, cât și copiii se pot strădui să își gestioneze răspunsurile la sentimentele lor și să acționeze în moduri care par a fi în afara controlului lor. De exemplu, v-ați simțit vreodată atât de furios încât ați spus lucruri pe care nu le-ați vrut cuiva drag? Apoi, după ce v-ați calmat, v-ați dat seama că emoțiile au pus stăpânire pe voi și v-ați fi dorit să vă fi descurcat altfel?
Cu toții ne-am comportat astfel, dar pe măsură ce copiii cresc, este important să fie învățați cum să își controleze aceste emoții pentru a putea face față mai bine situațiilor.
Învățarea copiilor despre emoțiile lor și despre cum să le gestioneze le va oferi strategiile și abilitățile de viață necesare pentru a se descurca în situații dificile și a le gestiona într-un mod mai calm și mai hotărât.
Paleta emoțiilor sau „roata emoțiilor”: instrumentul care ne ajută să identificăm ce emoție simțim
Cercetătorii au analizat științific tiparele de emoții umane și au descoperit că experiențele noastre, combinate cu emoțiile de bază, creează o paletă de trăiri pe care le experimentăm zi de zi.
Pentru a începe să înțelegem ce simțim și cum să comunicăm într-un mod sănătos acest lucru, pentru ca ceilalți să ne înțeleagă mai bine și să rezoneze cu noi, este important să încercăm să identificăm emoția exactă din spatele trăirilor sau reacțiilor noastre.
Cercetătorul Robert Plutchik a dezvoltat „roata emoțiilor”, sugerând opt emoții primare grupate pe o bază pozitivă sau negativă: bucuria versus tristețea; furie versus frică; încredere versus dezgust; și surpriză versus anticipație. Unele emoții de bază pot fi modificate pentru a forma emoții complexe.
Emoțiile complexe pot apărea din condiționarea sau asocierea culturală combinată cu emoțiile de bază. În mod alternativ, similar modului în care se combină culorile primare, emoțiile primare s-ar putea amesteca pentru a forma spectrul complet al experienței emoționale umane. De exemplu, furia și dezgustul interpersonal s-ar putea amesteca pentru a forma dispreț. Există relații între emoțiile de bază, rezultând influențe pozitive sau negative.
Busola internă: Înțelegerea motivului din spatele emoțiilor noastre
Ca oameni, avem emoții pentru a putea stabili legături cu oamenii din jurul nostru și pentru a ne da seama ce ne face să ne simțim bine și ce nu.
Emoțiile noastre sunt ca o busolă internă, care ne ajută să ne dăm seama cum ne face să ne simțim o situație. Acest lucru ne ajută apoi să decidem dacă vrem să ne aflăm în acea situație și ne permite să ne dăm seama ce vrem și ce nu vrem în viață.
Trebuie să fim capabili să recunoaștem când avem o emoție, să știm ce este și ce încearcă să ne spună. De exemplu, dacă un copil își petrece timpul cu un grup de oameni care îl fac să se simtă nefericit, anxios și sub presiune - este important să poată recunoaște acest lucru și să realizeze că sentimentele sale îi spun că nu este o situație potrivită pentru el.
Dacă sunt capabili să își asculte sentimentele și să le răspundă, vor avea mai multe șanse să se îndrepte spre persoanele care îi fac să se simtă bine în pielea lor.
Un copil care nu este conștient de acest lucru s-ar putea să nici nu realizeze că grupurile de prieteni pe care și le-a ales au un impact negativ asupra bunăstării sale.
Emoțiile negative pot duce la gânduri negative
Dacă ne străduim să recunoaștem când ne simțim nefericiți, acest lucru poate duce la gânduri nefericite.
Este foarte important să îi ajutăm pe copii să realizeze că ei sunt responsabili de gândurile lor. Dacă petrec mult timp gândindu-se la lucruri precum „Nu sunt suficient de bun” sau „Nimeni nu mă place”, acest lucru le va afecta mentalitatea și modul în care văd situațiile în care se află.
Învățându-i pe copii că au puterea de a schimba aceste gânduri și că pot decide ce gândesc, se pot schimba percepțiile și se pot transforma în tineri care pot schimba negativitatea, pot fi mai fericiți și pot crede în ei înșiși.
Mesajul pe care copiii trebuie să îl audă este că, dacă ei cred că pot face lucruri - atunci pot! Tot ce trebuie să facă este să creadă. Primul pas către o sănătate mintală pozitivă și bunăstare este să observăm când ne simțim nefericiți și să schimbăm gândurile negative.
Ce este „alfabetizarea emoțională” și cum ne ajută
Emoțiile determină multe aspecte ale experienței umane, cum ar fi calitatea relațiilor cu prietenii și familia, spune, director al Centrului Yale pentru inteligență emoțională și profesor la Centrul Yale pentru studiul copilului, potrivit CNN.
„Cu toții avem nevoie de un vocabular pentru a descrie experiențele și sentimentele noastre interioare. Fără acest vocabular, nu putem comunica eficient, nu ne putem satisface nevoile și nu putem obține sprijinul de care avem nevoie pentru a prospera”, a spus el.
Alfabetizarea emoțională îi poate ajuta pe copii să gestioneze mai bine emoțiile negative, potrivit Dr. Nerissa Bauer, pediatru comportamental din Indianapolis.
„Când copiii se comportă urât sau au izbucniri comportamentale, este un semn că suferă, au nevoie de ajutorul nostru, dar nu au încă instrumentele sau strategiile necesare pentru a obține în mod eficient ajutorul de care au nevoie”, a spus Bauer.
Predarea „alfabetului emoțional” copiilor a crescut în popularitate în ultimul deceniu, pe măsură ce au apărut studii care au demonstrat beneficiile, potrivit lui Brackett, autor al cărții „Permisiunea de a simți: Deblocarea puterii emoțiilor pentru a ne ajuta copiii, pe noi înșine și societatea noastră să prospere”.
„Copiii cu abilități emoționale mai dezvoltate tind să aibă o bunăstare mai mare, relații de înaltă calitate și performanțe academice mai bune”, a spus el.
Anxietatea și depresia au crescut, de asemenea, în rândul populației tinere, astfel încât este mai important ca niciodată să îi învățăm cum să își proceseze emoțiile într-un mod sănătos, a adăugat Brackett.
Lecții practice de alfabetizare emoțională
Părinții și îngrijitorii ar trebui să înceapă prin a-i ajuta pe copii să identifice emoțiile pe moment, spune Dr. Nerissa Bauer, deoarece poate fi dificil pentru copii să facă legătura după aceea.
Și nu este vorba doar despre când sunt supărați sau triști. „Dacă copilul dumneavoastră râde și zâmbește, îi puteți spune: „Uită-te la zâmbetul tău! Ești atât de fericit!” a spus Bauer.
Copiii sunt, de asemenea, observatori fervenți, așa că părinții și îngrijitorii ar trebui să practice și să demonstreze, de asemenea, alfabetizarea emoțională, a spus Brackett. Aceștia pot preciza ce emoție simt și de ce, cum ar fi „Mami se simte tristă pentru că...”, a explicat el.
De-a lungul zilei, începeți conversații cu copiii despre emoții, a spus Bauer. Acest lucru îi face să creadă că este normal să vorbească despre emoții și îi încurajează să le împărtășească.
Dacă vă uitați la televizor sau citiți o carte, discutați despre diferitele emoții pe care le simt personajele, a adăugat ea.
Odată ce copiii își pot identifica emoțiile, ei pot începe să învețe cum să le proceseze într-un mod sănătos, a spus Brackett.
Bauer a recomandat părinților să își învețe copiii metode de autocalmare precum respirația profundă, meditația sau joaca afară.
Părinții și îngrijitorii pot, de asemenea, să împărtășească povești despre modul în care au gestionat situații specifice atunci când au avut emoții negative, astfel încât copiii să aibă exemple despre ce să facă, a spus ea.