Problema e de ajunge cu tine într-o armonie şi într-o uniune cu ce te înconjoară. M-a întrebat cineva ce poate face pentru a nu se încărca cu energie negativă. Prin vorbă se acumulează. I-am spus că închid urechile ca elefantul.
E normal să vorbim cu oamenii, dar chestia e că sunt lucruri pe care noi trebuie să le înmagazinăm în cap sau nu. Nu trebuie să ne încărcăm cu toate probleme.Trebuie să ne învăţăm să ne detaşăm de problemele celorlalţi. Dacă cineva îţi cere o reţetă de ceai, îi dai reţeta, nu te duci să îi faci ceaiul.
Nu putem trăi fără să ajutăm, că dacă nu vom ajuta închidem un circuit energetic, ceea ce nu e bine. Primeşti şi dăruieşti înapoi, dar asta nu înseamnă că trebuie să faci asta toată ziua bună-ziua. Să le luăm de la început.
Odihna. Este important să dormim. Somnul este cel mai important. Oricum, dormim trei sferturi din viață. Când vedem că suntem suprasolicitați nervos, e bine să ne culcăm și să dormim o oră. Somnul de prânz face minuni. Important este să dormim măcar 7 ore. Sau 6, dar să le dormim, nu două te uiți la televizor. Important dacă vrem să dormim, să nu ne gândim la nimic. Înainte de a adormi eliberează-ți creierul de gânduri, ca să aibă cine să îți macine somnul. Compasiunea.
Compasiunea față de noi înșine. E bine să îți dăruiești pacea interioară. Până la urmă suntem doar un om. Nu suntem nici multipli, nici nu avem un organism care să ne permită să nu dormim niciodată. Să fii atent la grijile celor din jur, să ajuți pe cât poți, dar să nu te implici, astfel încât să preiei tu problemele celor din jur. Să nu te intereseze ce fac ceilalți.
Modestia. Spuneam eu că modestia este pentru mediocri. Să nu lăsăm egoul...chiar să ne lipsească modestia. Asta nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm călcaţi în picioare. Modestia trebuie să fie moderată. Să nu lăsăm mândria şi egoul să ne macine pe noi ca persoane, ca suflete, ca entităţi. A trăi, asta nu înseamnă că numai să primeşti. E să şi dai.
Modul de gândire. Sunt oameni care atunci când îşi cumpără ceva, se gândesc de o sută de ori şi nici nu cumpără. Se mai duc de două ori la magazin să se mai uite şi a treia oară se duc şi cumpără. Oamenii aceştia îşi suprasolicită mintea. E bine ca unele lucruri să le facem fără a sta prea mult pe gânduri. Oamenii de genul acesta nu-şi pot găsi liniştea şi pacea interioară (...) De multe ori ne grăbim şi facem foarte multe greşeli. Noi trăim în secolul vitezei, nu avem încotro, dar sunt lucruri pe care ar trebui să le facem lejer (...)
Timpul. Să îi dăm timpului timp. Indiferent ce am vrea noi să facem, de foarte multe ori, totul se întâmplă la timpul lui. Să nu grăbim lucrurile (...) Când lucrurile se întâmplă la un anumit timp, într-un anumit moment, înseamnă că aşa trebuia să se întâmple. Sau să nu se întâmple niciodată. De aceea trebuie să îi dăm timpului timp. Trebuie să fim inteligenţi şi chestia asta ne va face un pic mai răbdători.
Trecutul. Am citit o chestie foarte interesantă într-o carte de psihologie. Dacă tu îţi încarci sufletul cu tot ce ai trăit în trecut şi nu le scoţi de acolo...Încearcă să iei o piatră să ţi-o pui în pantof şi să mergi cu ea, chiar dacă e rotundă. Nu ai să poţi să mergi decât doi paşi sau ostentativ o să te duci 5 metri, o să vii înapoi, dar să stai tot timpul cu o piatră în pantof, nu ai cum. Aşa e şi cu sufletul. Cu ceea ce încărcăm noi din trecutul nostru. O povară pe care dacă nu o scoatem la timpul ei, lasă răni adânci. Trebuie să încerci. Dacă luăm fiecare persoană în parte are tragedia vieţii ei. Nu există om care a dus-o numai pe roze. Fiecare are secretul vieţii lui, fiecare are tragedia vieţii lui. Eu pun pariu că 90% din populaţie are un secret pe care nu l-a spus nimănui niciodată. Dacă e o durere ca ne macină trebuie să o scoatem din interiorul nostru. Asta înseamnă să ne găsim momente de a ne ierta, să ne găsim momente de a ne iubi, să ne găsim momente de armonie cu noi şi de a ne pune o bucurie, în locul acela dureros.
Iubirea de sine. Să te îngrijeşti, să te îmbraci frumos. În afară de asta, e chestia să nu îţi pese de ce spun cei din jur despre tine. E foarte important. Este respectul pe care ţi-l impui. Şi e ok. E bine să îţi impui respectul, pentru că modestia e bună, dar nu întotdeauna. E ca apa în cizme. E bună, dar nu întotdeauna. A fi modest nu înseamnă să fii folosit de toată lumea. Nu. Îţi impui respect. Te duci, te plimbi, îţi bucuri sufletul. Să îţi pese de tine, asta înseamnă să te iubeşti. Sunt meditaţii pe care le putem face pentru a ne linişti, de a scăpa de energiile negative pe care le acumulezi, vrei nu vrei.
Capacitatea de a oferi. Şi aici e cu iubire de sine. Viaţa este un joc tot timpul între a da şi a primi. Tot timpul este acest joc (...) Nu se pune vorba de cadouri la propriu sau de bani. Cele mai preţ sunt astea: prezenţa fizică, îmbrăţişările, grija. Să nu le luăm ca pe o datorie. Le facem ca pe o plăcere şi nu cerem nimic în schimb. Trebuie să trăim momentele. Spuneam că timpul din trecut nu l-a întors nimeni niciodată înapoi. Trebuie să ne bucurăm de fiecare momente, de clipe, chiar dacă una e mai bună, două mai proaste, dar sunt (...) Universul ăsta are legile lui pe care încă nimeni nu le-a anulat (...)
Karma. Ținând cont de ceea ce a spus până acum, trebuie să știm că ne vom îmbunătăți karma și e foarte important. Karma noastră înseamnă karma inclusiv a copiilor noștri. Să înțelegem că noi când facem lucrurile astea le facem și dăruim din toată chestia asta, preiau și cei care sunt de sânge cu noi. Sunt copiii noștri, nepoții noștri. Mamele care sunt legate prin cordonul ombilical de copiii noștri, toată viața lor cât vor trăi și după moarte, vor rămâne legate cu copiii lor. Întodeauna. Tot ce facem noi, se răzvrătește inclusiv asupra copiilor noștri. Orice acțiune. Se spune că este blestemul cel de nouă neamuri. Aceeași problemă e și cu ceea ce facem noi. În primul rând curățăm karma. Putem curăța karma noastră și inclusiv pe cea a copiilor noștri, pe care și ei o moștenesc la rândul lor, de la părinții ceilalți și tot așa.