Chipul românului celebru, reconstituit şi colorizat de artistul Florin Roştariu, a stârnit un val de comentarii pe internet
Florin Roştariu e foarte apreciat pentru reconstituirea şi colorizarea chipurilor unor figuri celebre din cele mai vechi timpuri: Regii Carol I şi Mihai, Regina Maria sau voievozii României, domnitorii Mihai Viteazul sau Ştefan cel Mare, poeţi, pictori sau istorici.
Băieţelul din imagine s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni-Vârnav din județul Botoșani, tatăl său venind dintr-o familie de arendaşi, iar mama era fiică de preot.
A fost al optulea copil al familiei, iar părinții l-au alintat cu numele "Jurjac", dat de guvernanta care s-a ocupat de la el încă de la vârsta de 6 ani.
Citeşte şi: Recunoşti puştiul simpatic? Azi e un artist talentat care face furori printre românce
A manifestat încă din copilărie o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară la vârsta de patru ani, iar la vârsta de cinci ani a apărut în primul său concert.
Între anii 1888 și 1894 studiază la Conservatorul din Viena şi se încadrează rapid în viața muzicală de acolo, unde interpretează compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, entuziasmând presa și publicul, deși avea doar 12 ani.
Este cunoscut pentru patriotismul arătat încă de copil şi este celebru un dialog cu mama sa, în acest sens.
"- Mamă, pot să le spun acolo (Viena) că sunt român?, întreba deodată Jurjac (George Enescu)?
- Sigur, de ce sa nu le spui?
- Mă gândeam... să nu creadă că... mă laud!", spunea marele compozitor.
Vezi şi: Recunoşti personajul? Chipurile unor români celebri, reconstituite de un cunoscut fotograf
[GAL layout="2"]George Enescu: "În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist și profesor"
După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, își continuă studiile la Conservatorul din Paris, iar în 1898 are debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română.
În același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României, era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia.
Din primii ani ai secolului XX, datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Șapte cântece pe versuri de Clement Marot (1908).
Activitatea muzicală a lui George Enescu, căci despre el este vorba, alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene, iar în anii 1921-1931 lucra la opera Oedip, monumentală creație dramatică și muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se va căsători în 1937.
În noiembrie 1939, în perioada celui de-al doilea război mondial, Enescu a donat președintelui Consiliului de Miniștri al României de la acea vreme 100.000 de lei, pentru apărarea țării.
Odată instaurată dictatura comunistă, s-a exilat definitiv la Paris. Tot acolo a murit, în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955.
Despre activitatea sa muzicală, George Enescu spunea: "În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist și profesor. Cel mai mult prețuiesc darul de a compune muzica și nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare", potrivit wikipedia.ro.