Anunțata candidatură a lui Alexandru Cumpănașu la alegerile prezidențiale, la doar câteva săptămâni după ce acesta anunța ferm că nu va candida, a stârnit reacții deloc prietenoase în presa românească.
"Singurul care nu s-a bâlbâit vreo clipă în toată această poveste a fost, de la început, Alexandru Cumpănașu. Cumpănașu este, de foarte multă vreme, un om extrem de apropiat de anumite instituții ale statului român. Îndeosebi de Ministerul de Interne. A primit finanțări serioase din bani publici pentru a frecționa piciorul și limba de lemn ale birocrației. Acum, anunțând mai întâi pe surse că este unchi al Alexandrei, s-a urcat rapid și pe alocuri jenant pe valul de indignare, începând să pozeze în erou anti-sistem. A bombardat, zi de zi, presa cu informații, păreri și injurii. S-a lansat ipoteza că, de fapt ar vrea să candideze la prezidențiale. A fost întrebat și a negat cu vehemență. A spus, răspicat, că el nu este un jeg uman care să profite de această dramă pentru a-și face imagine. Ei bine, joi a anunțat că va candida la prezidențiale și că a demarat, deja acțiunea de strângere de semnături. După toate aceste chestii, locul lui Alexandru Cumpănașu nu este pe vreun buletin de vot, ci în cârligul unei undițe. Cică mușcă fitofagul la vierme în perioada asta…" , scrie Patrick Andre de Hillerin în Libertatea.
Aceeași furie și în rândurile lui Dan Tăpălagă. "România a văzut mulți ciudați, personaje exotice și aventurieri înscriși de-a lungul timpului în campaniile pentru prezidențiale. E dreptul oricui să folosească tribuna candidaturii pentru a-și face puțină reclamă pe care o convertește apoi cum se pricepe fiecare. În toate democrațiile se întâmplă la fel. În Statele Unite, de pildă, comunistul Bernie Sanders s-a îmbogățit din vânzarea cărților, devenind milionar după tentativa de a candida din partea democraților în 2016.
Dar candidați cățărați la propriu pe cadavre, încă n-am avut. Necrofagi politici, hiene castrate de ultimele urme de bun simț încă n-au lătrat în campaniile electorale din România. A te cățăra pe tragedia unei familii pentru a câștiga capital politic și a încerca apoi cu maxim cinism să-l exploatezi mi se pare cel mai josnic gest posibil, nedem de specia umană, un viol post mortem al imaginii Alexandrei", scrie Tăpălagă.