”N-am pus la inimă mizeriile trăite în ultimele zile în care am ajuns să fiu considerat un trădător de neam, în postura unui jucător cu extensie planetară ce pune în pericol siguranța națională a Romaniei.
În fond, oricine are locul său sub soare și poate spune ce dorește, cu toate că debitează minciuni cît casa. Sunt în presă de 45 de ani și am văzut prea multe ca să mă mai neliniștească torentele de manipulări vizînd persoana mea. La cîteva ore după îndemnul eruditului cărturar Vladimir Tismăneanu („Marş de-aici, javră râioasă!”) vineri seara mi s-a întîmplat să trăiesc, totuși, o profundă amărăciune. Încă nu mi-a trecut. Într-o emisiune a „Realității TV” („Realitatea românească”) moderată de Octavian Hoandră, acesta a azvîrlit cu ultima mea carte prin studio (la 21,36), revenind cu detalii (la 21,38): „De aceea am aruncat cartea și scuip pe cartea și pe toată opera acestui domn.” Mi-a murit orice speranță în privința dlui O. Hoandră.
În fond, cu ceva vreme în urmă, tot la „Realitatea TV”, dînsul mă considera o „lepră”. Altceva mi-a pus o piatră pe inimă: de față la această scenă era și istoricul Vlad Nistor pe care l-am cunoscut demult prin intermediul regretatei Zoe Petre, apoi la Cotroceni, în Administrația Constantinescu, și în numeroase alte împrejurări. Între noi s-a păstrat o relație de simpatie reciprocă, în pofida radicalizării politice a dlui Nistor din ultimii ani. Dl V. Nistor a asistat așadar cum este batjocorită o carte. Nu cartea mea, ci o carte. Nu i s-a clintit o cută, n-a suflat o vorbuliță, n-a simțit nevoia unei reacții de minimă distanțare față de înjosirea într-un asemenea hal a unui intelectual. Nu subsemnatul, ci un intelectual făcut de ocară în public într-un mod intolerabil.
S-a gîndit oare distinsul istoric la care ar putea fi următorul pas? Prin repetarea constanță a unor asemenea acțiuni de violență și fără o replică sănătoasă a societății civile, vom ajunge oare să ni se ardă cărțile în public ca în 10 mai 1933 în fața „Piața Babel” din Berlin, la inițiativa unor studenți? Încremenirea dlui Nistor îmi spune destule despre lipsa de vibrație a reprezentanților societății civile în situații cu un potențial foarte periculos. Cine a mai rămas însă cu mintea zdravănă între intelectualii publici cu o vizibilitate căpătată pe alese, în funcție de diversele interese ale unor facțiuni ale presei?” ,
Radu Călin Cristea, jurnalist și scriitor.