Expresia „a plânge cu lacrimi de crocodil” înseamnă a mima tristeţea, a plânge prefăcut sau a a te manifesta cu făţărnicie.
În spatele expresiei se ascunde o legendă antică din zona Nilului. A plânge cu lacrimi de crocodil (A vărsa lacrimi de crocodil) este o expresie pe care o întânim în aproape toate limbile, referindu-se la o durere făţarnică, la o suferinţă nesinceră, manifestată cu scopul ipocrit de a păcăli, de a induce în eroare, de a stârni compasiunea cuiva,prin viclenie, potrivit Adevarul.
Originea acestei expresii este foarte îndepărtată şi se regăseşte într-o legendă antică din zona Nilului, în care se povesteşte că, în vremea în care crocodilii îşi năşteau şi creşteau puii, vieţuitoarele înfricoşătoare recurgeau la un vicleşug, pentru a găsi mai uşor hrană. Crocodilii se aşezau pe malul fluviului, imitând plânsul omului, prefăcându-se că suferă. În momentul în care cineva, înduioşat de gemete saşe, se apropia, era devorat.
În ultimii ani expresia a migrat de la sensul ei iniţial, fiind utilizată de multe ori greşit. ”Cum crocodilul este un animal masiv, semenii noştri care deduc mai mult decât citesc îşi spun că şi lacrimile lui trebuie să fie pe măsură: mari, grele, ditamai stropii săraţi! Şi-atunci, continuă ei raţionamentul - repet, un raţionament plecat dintr-o premisă falsă - , lacrimile de crocodil ar fi, chipurile, expresii zguduitoare ale părerii de rău”, explică scriitorul Radu Paraschivescu.