Antena3.RO LIVE. Problemele emoționale pe care ni le-a adus coronavirusul cu psihologul Yolanda Crețescu și Maria Coman
Yolanda Crețescu a explicat cum percepe creierul nostru evenimentele din ultimele luni și ce putem face pentru a ne schimba abordarea
Hai să ne uităm la evenimente că sunt. Nu că sunt complicate sau nu.
Să nu le mai punem etichete că sunt ele destul de greu de sus. Și acesta este primul pas. Să încercăm să ne adaptăm cu fiecare secundă și să nu ne mai raportăm întotdeauna la definiția binelui anterior.
Nu spunem că bagatelizăm ceea ce se întâmplă acum dar dacă noi ne inducem o stare de stres în momentul asta, reacția organismului nostru la stres este una chimică. Ne scade imunitatea, ajungem uneori să fim irascibili, nu mai avem resurse pentru a putea face față situațiilor multiple pe care le avem în acest moment.
Ce este particular de data asta este că suntem într-o suprapunere de roluri în același timp, nu mai avem o succesiune. Și atunci multi-tasking din nou, și mai acut, și mai târziu și mai repede, și în afară programului și peste program și în timpul vieții de familie. Deci lucrurile nu mai sunt atât de predictibile cum erau înainte.
Hai să ne definim un pic ce este diferit și care sunt sursele de frică.
Ne este frică să ne imbolnavim. Toți spunem asta, dar pe de altă parte, numărul foarte mare de contaminări e arată că suntem foarte puțini cei cărora ne e frică. Frică nu ne face să ne luăm toate măsurile. Suntem în situația în care acum știm cu cine ne luptăm. Știm care este mecanismul de contaminare, știm care sunt măsurile de prevenție pe care trebuie să le luăm. Și atât.
Orice limitare, pe o perioada atât de lungă, generează stres. Am deja clienți care se declarau introvertiți și erau fericiți că sunt în casă. Acum este prea mult. Este deja o anomalie. Noi suntem ființe sociale și atunci cum pot să contracarez asta? Ce pot să fac că să pot să simt că îmi aduc puțină socializare, puțin aer curat, puțină gestionare a acestor limitări.
Cum fac la muncă? Pentru că deja încep disonanțele. Începem să nu ne mai sincroniam pe proiect.
Avem ritmuri diferite. Deja frustrarea că trebuie să lucrez când vine și copilul, când este și soțul acasă, când este ora de masă. Ce facem? Unii au copii alți n-au. Unii își plimbă cățelul, alții nu. Unii își alimentează și aprovizionează părinții,alții nu. Și atunci totul are nevoie să prindă o altă formă.
E o cădere emoțională. Ne-am pregătit să fie "până la vara". "La vara" am ieșit, am avut călătorii. Acum mi-e rău. A început școală, școală ne pregatiseram că va fi jumate cu jumate, că am negociat cu colegul, că am negociat cu șeful, cu bunica. Se vede că nicio socoteală din târg nu se potrivește cu aia de-acasă. Și-acum suntem frustrați pentru că nu mai avem soluțîi și nu se știe pentru cât timp. Și atunci avem nevoie de decizii foarte clare și să ni le asumăm pe termen mediu cel puțîn.
Ce facem cu cadrele didactice? La care abilitatea lor de digitalizare este mai precară. Cu internetul? Că nu există. Cu multiplele calculatoare de care avem nevoie în casă?
Nu știu cum arată 4 persoane care sunt toate în online în aceeași casă. Cum facem asta? Cine în bucătărie, cine în dormitor? Cine da mai încet, cine da mai tare? Cine stă cu căști? Cine îi rezolva copilului că "linkul m-a scos și nu funcționează, și nu intră parolă" și "nu merge imprimantă" și "nu știu să întru pe google classroom" ?
Toate aceste lucruri mici fac că viață de zi cu zi să fie frustrantă. Și atunci avem nevoie de foarte multă organizare de sistem.
Dacă până acum lucrurile erau ierarhizate vertical, acum trebuie să le ierarhizăm orizontal
Acum suntem alături de învățătoare și împreună să putem să găsim o soluție. Nu mai este "e treaba mea până la ușa casei, este treaba bus-ului până la școală, este treaba școlii de când au intrat în școală și până ies". Acum suntem un sistem.
Așa cum trebuie să contruim un sistem și cu angajatorii noștri. Programul flexibil nu înseamnă că am o zi liberă pe săptămâna sau lucrez de acasă o săptămâna. Înseamnă că în fiecare zi am nevoie de 2 ore. În care să încălzesc mâncarea copiilor, să îi iau de la școală, să îi duc la școală. Sau să pot să întru: link-ul, prințul, incarcatul, descărcatul de documente. N-avem ce face.
Nu cred că virusul este ceea ce ne amenință în perioada asta. Ci această dezorganizare
Creierul are nevoie de predictibilitate. Pentru că pierderea controlului, creierul nostru o inregsitreaza că fiind un haos. Și că am tot timpul consecință unei pedepse: "Dacă nu sunt cel mai bun, ce se întâmplă cu mine"
Odată ce ai stresul îmbolnăvirii și: "Ce se va întâmplă cu mine? Eu voi fi un caz din acela complicat în care voi fi intubat mecanic? și nu mai e loc, și știu eu popular că dacă ai intrat în spital nu mai ieși viu de acolo". Asta este groază morții, asta este constant.
Sau bagatelizez și spun: "Da, soțul este bolnav dar eu nu am nimic, și nu mă testez și mă duc la piață și a duc la serviciu și mă duc cu copiii parc pentru că nici eu și nici ăștia mici nu avem nimic." Unde suntem? Ce facem cu asta?
Avem nevoie de rutină. Avem nevoie să facem apel la autorități să ne impună această rutină.
Pentru că nu este după logică privată a fiecăruia. Este după bunul simț comun. Este ce facem pentru noi toți că și comunitate.
Dar intervine aici ceva: factorul financiar. Să te testezi. Trăiești cu groază asta "sunt sau nu sunt pozitiv?". Nici nu există legislație: "bun, dacă am suspiciunea că sunt pozitiv îmi iau concediu medical?". Și apoi după ce mă testez cine plătește? Mi se decontează, nu mi se decontează? Dar ce fac cu familia mea? Pe ei cine îi testează?
Dacă ne gândim cât costă o testare, ori 4 persoane...Și dacă am această suspiciune de două ori pe luna?
Acest stres continuu va genera un stres post-traumatic.
Și efectele sunt pe termene lungi. Un stres post-traumatic își poate face simțită prezența și peste ani de zile. De aceea apar conflictele în familie, apar anxietăți, apar atacuri de panică, îmi crește tensiunea, am nevoie să mănânc mai mult dulce, mănânc haotic, nu mă mai mișc, apar probleme de circulație.
Durează de prea mult timp, astfel încât să nu înțelegem că trebuie să ne organizăm și să ne coordonăm.
Întrebată care sunt lucrurile pe care le putem face pentru a ne întări sistemul imunitar și pentru a ne feri cât mai mult de stres, Psihologul a explicat că există câteva activități care ajută în acest sent și pe care oricine le poate face:
Poti sa te plimbi, poti sa ai grija de alimentatia ta, poti sa ai grija si de igiena asta emotionala. Daca stai ingrijorat o perioada lunga de timp chiar poti sa pierzi din vedere acest sistem de preventie, pentru ca fiind stresat faci gesturi irationale: pu mana la gura, uit sa imi pun masca. Dar daca sunt relaxat, daca sunt costient de mine cat de mult se poate, atunci voi putea sa fac tot ceea ce se poate in contul meu.
Antena 3 a lansat proiectul: “antena3.ro LIVE, cu Maria Coman”, un format săptămânal de interviuri exclusiv online, care va aborda temele momentului şi le va analiza împreună cu cei în măsură să ofere răspunsuri.