”Prințesa” cu craniul alungit, dovada deformării craniilor în Buzău

"Prinţesa" cu craniul alungit, piesă aflată în patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău, introdusă recent în circuitul MuseumBus, reprezintă una dintre dovezile procedeului deformării craniilor pe teritoriul României, în zona Gherăseni, vestigiul bucurându-se de un interes aparte din partea vizitatorilor.

Potrivit specialiştilor Muzeului Judeţean, dintre toate poveştile istorice, de un interes aparte se bucură diadema de la Gherăseni, mormântul prinţesei care o purta, precum şi procedeul deformării craniilor la populaţiile hunice.

"Craniul a fost descoperit la Gherăseni, la câţiva kilometri de municipiul Buzău, un mormânt de prinţesă care purta pe cap un element de decor, o diademă care se găseşte în patrimoniul Muzeului Judeţean şi care este obiect aflat în categoria tezaur naţional, o diademă care, de-a lungul timpului, a făcut obiectul multor studii şi expoziţii pe plan intern şi internaţional. Fascinaţia acestei descoperiri, printre altele, constă şi în aceea că, fiind vorba despre populaţia hunică, secolul V după Hristos, la aceste populaţii se întâlnesc craniile alungite, cranii care erau astfel obţinute ca urmare a aplicării unei metode de înfăşare încă de la vârstă fragedă şi care conferea acea formă de craniu alungit al membrilor acestei populaţii. Încă din perioada de dezvoltare, din fragedă pruncie se aplicau diferite legături, faşe pe craniu care creştea în forma aceasta alungită, obicei pe care îl mai întâlnim şi în zilele noastre la anumite populaţii. Metode similare le mai regăsim în Africa la acele femei care îşi lungesc gâtul cu inele, acel obicei de a-şi mări lobul urechilor tot prin intermediul unor inele", a declarat, pentru Agerpres, directorul Muzeului Judeţean Buzău, Daniel Costache.

Procedura alungirii craniilor este pusă de către specialişti în strânsă legătură cu statutul social al persoanelor cărora i se aplica, iar diadema descoperită ar confirma faptul că doar cei cu poziţii dominante aveau posibilitatea de a purta astfel de podoabe.

"Craniul şi diadema se regăsesc în expoziţia de bază a Muzeului Judeţean. Alungirea craniului se poate pune în asociere cu statutul social al persoanelor care aveau craniile alungite. Venind dinspre răsărit, populaţiile de acest tip au locuit pentru o scurtă perioadă de timp în zonele noastre, pe teritoriul de astăzi al judeţului Buzău. O identificăm ca prinţesă în mod artificial, dar ţinând cont de piesa descoperită, este clar că nu putea aparţine unei persoane care nu avea o poziţie dominantă în comunitate", a mai precizat Daniel Costache.

În mormântul nobilei hune de la Gherăseni a fost depusă şi o oglindă, reprezentând un motiv funerar de importanţă simbolistică.

"Diadema de la Gherăseni se asociază practicii stepice a deformării artificiale a craniului. Este una dintre piesele de port specifice nobilelor 'hune'. În mormântul defunctei aparţinând elitei nomazilor ecveştri 'huni' de la Gherăseni a fost depusă şi o oglindă din staniu cu urechiuşă centrală. Depunerea oglinzilor în morminte, atestată în mediul sarmatic al secolelor II-III din bazinul Dunării Inferioare, a fost practic necunoscută în ritualul funerar al culturii Sântana de Mureş. Practica depunerii de oglinzi în morminte a reapărut în cursul primei jumătăţi a secolului V când devenit element important al ritualului funerar, mai ales în Bazinul Dunării Mijlocii. Aceste obiecte puteau servi plăcerii de a se oglindi dar, mult mai probabil, conţineau o funcţie simbolică. Motivul nervurilor concentrice şi radiale de pe aversul oglinzii de la Gherăseni sugerează probabil soarele, implicit viaţa, iar reversul neted şi lustruit, luna, şi datorită culorii sale palide a fost asociat cu năpasta, ori cu moartea. Craniul defunctei huno-alane de la Gherăseni a fost deformat artificial. Deformarea artificială a craniului este deseori documentată în orizontul funerar sarmatic din secolele II-III din Moldova sau Muntenia" s,e arată în cartea "Huni şi goţi hunici la Dunărea de Jos", aflată în biblioteca Muzeului Judeţean.